Luni,12 aprilie in sedinta speciala de guvern a fost adoptata varianta finala a proiectului legii educatiei.Fata de varianta initiala, cea propusa spre dezbatere publica, au aparut cateva schimbari, unele "de cosmetizare" dar si altele prin care vor sa "cimenteze" anumite aspecte.Si dupa aceasta ultima varianta raman aceleasi probleme principale care nemultumesc cadrele didactice, si anume:
1.Titularizarea ramane la nivelul scolii
Aici s-a introdus un nou articol de lege...
"Art. 314
(1) La data intrării în vigoare a acestei legi, tot personalul didactic calificat, titular, devine titular al unității de învățământ cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată."
Nu este foarte clar de ce apare formularea "tot personalul didactic calificat, titular",pentru ca, din cate se stie doar personalul didactic calificat poate sa fie titular, astfel ca, intr-o formulare "cu intentii bune" nu prea avea ce sa caute cuvantul "calificat".
Aici sunt multe de discutat, probabil ca in special pentru acest articol se va declansa in curand greva generala in invatamant, dar sa nu anticipam.Oricum acest articol incalca Constitutia, nu poti sa anulezi printr-o lege un drept castigat prin concurs si anume titularizarea in sistemul de invatamant.As fi curios sa vad cu care articol din Codul Muncii se asociaza aceast transfer din titular in sistemul national de invatamant in titular al scolii.
2.Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu
Aici nu apare nici o schimbare majora, este o decizie politica care nemultumeste cadrele didactice, elevii si parintii.Ca efect al acestei masuri cei de la tara vor ramane cu noua clase si fara nici o calificare in domeniul muncii.
Pentru elevi este un regres, pentru ca vor ramane inca un an in localul scolii generale.Este interesant cum o sa incapa un elev mai dezvoltat de la clasa a IX-a in bancutele acelea mici in care vor sta si cei de la grupa pregatitoare.
Profesorii de la liceu vor piede un sfert din normele didactice si, se va ajunge in situatia in care, la multe discipline, cu greu se va putea gasi o norma intreaga in liceul respectiv.
3.Structura consiliului de administratie
"Art.85.
(1) Unităţile de învăţământ preuniversitar sunt conduse de consiliile de administraţie şi de directori, ajutaţi, după caz, de directori adjuncţi. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral şi cu comitetul de părinţi.
(2) Consiliul de administraţie este organul de conducere a unităţii de învăţământ şi este format din: 4 cadre didactice alese de către personalul didactic al şcolii, 4 reprezentanţi ai părinţilor desemnați de consiliul reprezentativ al părinților şi 4 reprezentanţi ai consiliului local, desemnaţi de către Consiliul local şi care nu pot fi cadre didactice în unitatea şcolară respectivă. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație.
(3) După constituirea consiliului de administrație, membrii acestuia aleg un președinte de ședință din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul deschis al majorității. Președintele de ședință este ales pentru o perioadă de cel mult 6 luni, conduce ședințele consiliului de administrație și semnează hotărârile adoptate în această perioadă."
In concluzie, se doreste ca din CA sa faca parte 13 membri, inclusiv directorul scolii.Greu de crezut ca la fiecare sedinta va fi cvorum, probabil ca majoritatea sedintelor vor fi amânate pentru lipsa de cvorum.Este greu sa aduci 8 oameni, reprezentanii parintilor si ai consiliului local, la sedinte pentru care nu vor primi nici o retributie.
4.Finantarea de la bugetul de stat a invatamantului particular
Ultima varianta a legii nu aduce nici o schimbare majora in acest domeniu.In continuare se doreste ca invatamantul obligatoriu, particular sau de stat, sa fie finantat cu aceleasi sume de la buget.
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
marți, 13 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
O lege contra tuturor...
Guvernul a aprobat astazi noul proiect al legii educatiei.Cu mici modificari fata de forma initiala...Atat de mici incat par ca nu se observa...Urmeaza ca acest proiect de lege sa treaca prin parlament si prin senat si, dupa ce va fi promulgat de catre presedinte sa devina lege.
Aparent lucrurile sunt simple pentru cei care ne guverneaza acum.Conduc guvernul, au majoritatea in parlament si senat iar presedintele provine din acelasi partid.Fiind vorba de o lege organica este suficienta majoritatea simpla la fiecare camera.Am spus ca doar aparent lucrurile sunt simple, pentru ca in realitate nu va fi atat de usor.Si aceasta pentru ca impotriva acestui proiect de lege sunt partidele de opozitie din parlament si din senat , sunt liderii sindicatelor din invatamant, sunt cadrele didactice si sunt si parintii.Dupa cum se poate observa PDL-ul este cam singur in promovarea acestui proiect.Sau, ma rog, alaturi de UDMR si de aliatii de serviciu, “tradatorii”.Sincer sa fiu, cu toate ca aparent au toate atuurile cred ca cei de la PDL nu vor reusi sa transforme acest proiect intr-o lege autentica.Pe ce ma bazez? Pe faptul ca ar fi absurd ca acum, la 20 de ani de la Revolutie, o lege sa mai fie impusa prin “politica pumnului in gura”.Traim totusi intr-o tara din Uniunea Europeana, spatiu in care dictatura nu isi mai are locul.Nu se poate ca o lege proasta sa treca prin parlament doar pentru ca asa vrea un partid.Asta a fost odata, pe vremea PCR-ului…Este normal ca o lege a educatiei buna sa intruneasca acordul tuturor..partide politice, cadre didactice si parinti...Este normal ca o asemenea lege sa fie dezbatuta serios si sa se tina seama de fiecare parere.In fond, pentru buna ei functionare toate persoanele implicate trebuie sa fie multumite.Au mai fost incercari de schimbare a legii educatiei.Nici una reusita...Desi, nici una dintre ele nu a avut de infruntat o asemenea opozitie din partea societatii...Va mai aduceti aminte de disperarea care-l cuprinsese pe Nicolae Ceausescu la celebrul miting din 20 dec 1989 de la Bucuresti...Atunci cand repeta absurd ...„Tovarasi, stati linistiti la locurile voastre!"...Asa doreste guvernul sa se comporte cadrele didactice? Sa accepte aceasta lege doar pentru ca PDL-imea o considera buna? Ar fi bine ca acest guvern sa nu uite ce s-a intamplat dupa ce Ceausescu a rostit propozitia de mai sus...Si sa ia aminte...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
Aparent lucrurile sunt simple pentru cei care ne guverneaza acum.Conduc guvernul, au majoritatea in parlament si senat iar presedintele provine din acelasi partid.Fiind vorba de o lege organica este suficienta majoritatea simpla la fiecare camera.Am spus ca doar aparent lucrurile sunt simple, pentru ca in realitate nu va fi atat de usor.Si aceasta pentru ca impotriva acestui proiect de lege sunt partidele de opozitie din parlament si din senat , sunt liderii sindicatelor din invatamant, sunt cadrele didactice si sunt si parintii.Dupa cum se poate observa PDL-ul este cam singur in promovarea acestui proiect.Sau, ma rog, alaturi de UDMR si de aliatii de serviciu, “tradatorii”.Sincer sa fiu, cu toate ca aparent au toate atuurile cred ca cei de la PDL nu vor reusi sa transforme acest proiect intr-o lege autentica.Pe ce ma bazez? Pe faptul ca ar fi absurd ca acum, la 20 de ani de la Revolutie, o lege sa mai fie impusa prin “politica pumnului in gura”.Traim totusi intr-o tara din Uniunea Europeana, spatiu in care dictatura nu isi mai are locul.Nu se poate ca o lege proasta sa treca prin parlament doar pentru ca asa vrea un partid.Asta a fost odata, pe vremea PCR-ului…Este normal ca o lege a educatiei buna sa intruneasca acordul tuturor..partide politice, cadre didactice si parinti...Este normal ca o asemenea lege sa fie dezbatuta serios si sa se tina seama de fiecare parere.In fond, pentru buna ei functionare toate persoanele implicate trebuie sa fie multumite.Au mai fost incercari de schimbare a legii educatiei.Nici una reusita...Desi, nici una dintre ele nu a avut de infruntat o asemenea opozitie din partea societatii...Va mai aduceti aminte de disperarea care-l cuprinsese pe Nicolae Ceausescu la celebrul miting din 20 dec 1989 de la Bucuresti...Atunci cand repeta absurd ...„Tovarasi, stati linistiti la locurile voastre!"...Asa doreste guvernul sa se comporte cadrele didactice? Sa accepte aceasta lege doar pentru ca PDL-imea o considera buna? Ar fi bine ca acest guvern sa nu uite ce s-a intamplat dupa ce Ceausescu a rostit propozitia de mai sus...Si sa ia aminte...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
duminică, 11 aprilie 2010
Toti profesorii din preuniversitar angajati pe durata determinata?
As vrea sa sesizez o anomalie ce apare in noul proiect al legii educatiei, anomalie ce incalca Codul Muncii.In proiectul de lege se specifica:
"Art. 78 (1) La nivelul fiecarei unitati si institutii de învatamânt preuniversitar se realizeaza anual evaluarea activitatii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rezultatele evaluarii stau la baza deciziei consiliului de administratie privind prelungirea duratei contractelor individuale de munca si a celor referitoare la acordarea gradatiei de merit"
Din acest articol rezulta ca un profesor este angajat pe o perioada de un an de zile, apoi este evaluat de catre consiliul de administratie, cel care cuprinde 2/3 dintre membrii din afara scolii.Si daca acest consiliu de administratie considera ca profesorul respectiv nu mai corespunde profesional nu ii mai prelungeste contractul individual de munca.In felul acesta, titularizarea pe durata nedeterminata este calcata in picioare si profesorul respectiv este lasat la mana celor din consiliul de administratie.Se poate ajunge la situatia paradoxala ca un profesor sa nu primeasca aceasta prelungire datorita voturilor celor 2/3 membrii din afara scolii.Pare usor cinic dar este adevarat...
Aceasta este articolul din proiectul de lege.Articol care din punct de vedere juridic nu are absolut nici o acoperire legala si o sa va explic imediat din ce cauza.In primul rand profesorii angajati acum ca titulari sunt titulari in intreg sistemul de invatamant, acest lucru datorandu-se promovarii unui examen, probabil ca unul dintre cele mai grele care exista in acest moment in Romania.Este un drept castigat care nu poate sa fie luat de catre nimeni. Exista in Constitutie un articol care spune ca:
"ART 15 (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Pe scurt, din acest articol rezulta ca cine s-a titularizat pana acum ramane titular in sistemul national de invatamant pana la pensie.Dar despre aceasta problema o sa discutam in zilele urmatoare...
In al doilea rand, prin acest articol se incalca flagrant Codul Muncii pentru ca din articolul din proiectul legii educatiei , reiese că regula în sistemul naţional de învăţământ este încheierea contractelor individuale de muncă pe durata determinată, deşi potrivit Codului Muncii regula este încheierea contractului individual de muncă pe durata nedeterminată, cel pe durata determinată reprezentând excepţia.
Pentru exemplificare, iata articolul din Codul Muncii:
"Art. 12. [durata contractului individual de muncă]
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege."
Ca o concluzie, noul proiect al legii educatiei prezinta numeroase lacune, cel putin din punct de vedere juridic.In forma de acum este cat se poate de clar ca toate procesele care vor urma pe aceasta tema vor da castig de cauza angajatilor si nu angajatorilor.Si inca ceva...un sfat pentru tinerii care se pregatesc acum pentru admiterea la facultate.Ii sfatuiesc sa se inscrie la facultatile de drept si sa se specializeze pe dreptul muncii si pe drept constitutional.Ii sfatuiesc sa faca acest lucru pentru ca actualul guvern, cu siguranta "le va oferi" multe procese de castigat in aceste domenii.Va mai amintiti de valul de procese in revendicare de dupa 1989? Cu siguranta ca numarul lor va fi depasit acum de procesele de dreptul muncii...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
"Art. 78 (1) La nivelul fiecarei unitati si institutii de învatamânt preuniversitar se realizeaza anual evaluarea activitatii personalului didactic si didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileste prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
(2) Rezultatele evaluarii stau la baza deciziei consiliului de administratie privind prelungirea duratei contractelor individuale de munca si a celor referitoare la acordarea gradatiei de merit"
Din acest articol rezulta ca un profesor este angajat pe o perioada de un an de zile, apoi este evaluat de catre consiliul de administratie, cel care cuprinde 2/3 dintre membrii din afara scolii.Si daca acest consiliu de administratie considera ca profesorul respectiv nu mai corespunde profesional nu ii mai prelungeste contractul individual de munca.In felul acesta, titularizarea pe durata nedeterminata este calcata in picioare si profesorul respectiv este lasat la mana celor din consiliul de administratie.Se poate ajunge la situatia paradoxala ca un profesor sa nu primeasca aceasta prelungire datorita voturilor celor 2/3 membrii din afara scolii.Pare usor cinic dar este adevarat...
Aceasta este articolul din proiectul de lege.Articol care din punct de vedere juridic nu are absolut nici o acoperire legala si o sa va explic imediat din ce cauza.In primul rand profesorii angajati acum ca titulari sunt titulari in intreg sistemul de invatamant, acest lucru datorandu-se promovarii unui examen, probabil ca unul dintre cele mai grele care exista in acest moment in Romania.Este un drept castigat care nu poate sa fie luat de catre nimeni. Exista in Constitutie un articol care spune ca:
"ART 15 (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
Pe scurt, din acest articol rezulta ca cine s-a titularizat pana acum ramane titular in sistemul national de invatamant pana la pensie.Dar despre aceasta problema o sa discutam in zilele urmatoare...
In al doilea rand, prin acest articol se incalca flagrant Codul Muncii pentru ca din articolul din proiectul legii educatiei , reiese că regula în sistemul naţional de învăţământ este încheierea contractelor individuale de muncă pe durata determinată, deşi potrivit Codului Muncii regula este încheierea contractului individual de muncă pe durata nedeterminată, cel pe durata determinată reprezentând excepţia.
Pentru exemplificare, iata articolul din Codul Muncii:
"Art. 12. [durata contractului individual de muncă]
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege."
Ca o concluzie, noul proiect al legii educatiei prezinta numeroase lacune, cel putin din punct de vedere juridic.In forma de acum este cat se poate de clar ca toate procesele care vor urma pe aceasta tema vor da castig de cauza angajatilor si nu angajatorilor.Si inca ceva...un sfat pentru tinerii care se pregatesc acum pentru admiterea la facultate.Ii sfatuiesc sa se inscrie la facultatile de drept si sa se specializeze pe dreptul muncii si pe drept constitutional.Ii sfatuiesc sa faca acest lucru pentru ca actualul guvern, cu siguranta "le va oferi" multe procese de castigat in aceste domenii.Va mai amintiti de valul de procese in revendicare de dupa 1989? Cu siguranta ca numarul lor va fi depasit acum de procesele de dreptul muncii...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Finantarea invatamantului particular... concurenta neloiala?
In proiectul Legii Educatiei se precizeaza la art.8:
"Art. 8 (1) Învatamântul public este gratuit, în conditiile legii. Pentru unele activitati, niveluri si programe de studii, se pot percepe taxe în conditiile stabilite de prezenta lege.
(2) Finantarea învatamântului public si finantarea de baza a educatiei timpurii si a celei obligatorii, organizate prin învatamântul particular acreditat, se fac de la bugetul de stat, din programe nationale si europene, de la bugetele locale si din alte surse, conform prevederilor prezentei legi.
(3) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, stabileste anual costul standard per elev sau prescolar, cost care sta la baza finantarii de baza. De suma aferenta beneficiaza toti elevii si prescolarii din învatamântul public, precum si elevii si prescolarii din învatamântul obligatoriu privat, care studiaza în unitati de învatamânt acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei în vigoare. (5) Pentru finantarea din fonduri publice a învatamântului public si finantarea de baza a educatiei timpurii si a învatamântului obligatoriu organizat prin învatamântul particular acreditat se asigura anual minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv, iar pentru activitatea de cercetare stiintifica, se asigura minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv."
Acest articol de lege specifica cat se poate de clar ca învatamântului obligatoriu organizat prin învatamântul particular acreditat este finantat de la buget.Ca sa intelegem si mai usor acest lucru, orice scoala particulara acreditata care va functiona pana la clasa a IX-a inclusiv va fi finantata de catre stat intr-un mod absolut identic ca si o scoala de stat.Nu se tine cont de faptul ca finantarea de baza pentru scoala privata se va face de catre stat si, in plus scoala va primi in si sumele, deloc mici care rezulta din taxele scolare ale elevilor.In felul acesta, un profesor care functioneaza la invatamantul de stat va avea un salariu stabilit de catre guvern in timp ce un profesor care functioneaza in invatamantul particular va avea un salariu mai mare decat cel de la stat, acest plus de salariu provenind din taxele platite de catre elevi.Se va ajunge la paradoxul ca un profesor avand gradul I sau eventual absolvent de doctorat, care lucreaza la stat sa primeasca un salariu mai mic decat un profesor debutant care preda la privat.In acest fel, se va ajunge probabil la un exod al profesorilor de la stat catre sistemul privat.
As vrea sa lamurim cat se poate de clar un aspect.Nu avem absolut nimic contra mediului privat, suntem de acord ca tocmai mediul privat poate sa fie motorul unei economii sanatoase.Doar ca nu cred ca este normal ca o institutie din mediul privat sa fie finantata de catre stat.Se va ajunge probabil la situatia in care fiecare investitor isi va construi o scoala privata care va functiona pana la clasa a IX-a.De ce sa nu o faca? In fond are partea financiara asigurata atat de catre stat cat si de catre parinti.Este o afacere prospera pana la urma...Singura grija a respectivului investitor este sa aduca cat mai multi copii la scoala lui.Ati auzit de scandalul de la Universitatea Spiru Haret?
Se doreste generalizarea lui la nivelul fiecarui catun? Va dati seama ca se poate ajunge la concurenta neloiala si la nivel de sat? Sa presupunem ca acolo, in catunul acela de pe munte sunt 25 de elevi care urmeaza sa intre in clasa I.Si, sa presupunem ca primarul de acolo doreste sa isi mai faca o afacere si infiinteaza o scoala particulara.Stie de la inceput ca statul ii finanteaza cheltuielile de baza.A auzit si el de finantarea per capita.Sa presupunem ca acolo, in satul acela de la munte exista de ani de zile si o scoala de stat.O scoala care are o vechime si o traditie de ani de zile.Este scoala de unde au plecat cei ce acum sunt mandria satului respectiv.Sa mai presupunem ca primarul respectiv, reuseste prin metode mai putin ortodoxe sa "convinga" parintii sa isi inscrie copiii la scoala lui.Ce se va intampla cu scoala cea veche? Ori va ajunge o ruina, ori primarul cel intreprinzator o va folosi, ca extindere a scolii sale.Se va ajunge in situatia in care sediul scolii de stat va fi "inghitit" de catre scoala privata.Iar acest lucru nu se va intampla doar la sate...
Pentru cine este curios si citeste in DEX va observa ca "privat ≠ public". Adica aceste doua cuvinte sunt antonime.Si atunci ne punem intrebarea logica...De ce invatamantul privat acreditat va trebui finantat din banii statului pana la clasa a IX-a?
In Constitutia Romaniei, la art.32 (4) scrie cat se poate de clar:
"Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii."
Aceasta inseamna ca statul plateste pentru ca elevii sa poate studia gratuit la stat.
Nu rezulta deloc ca si invatamantul particular este gratuit...Doar ca prin actuala lege se doreste acest lucru.Domnilor "campioni" in legi declarate neconstitutionale, nu va dati seama ca pe langa
concurenta neloiala intre invatamantul de stat si cel privat, art.8 din proiectul legii educatiei incalca si Constitutia?
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
"Art. 8 (1) Învatamântul public este gratuit, în conditiile legii. Pentru unele activitati, niveluri si programe de studii, se pot percepe taxe în conditiile stabilite de prezenta lege.
(2) Finantarea învatamântului public si finantarea de baza a educatiei timpurii si a celei obligatorii, organizate prin învatamântul particular acreditat, se fac de la bugetul de stat, din programe nationale si europene, de la bugetele locale si din alte surse, conform prevederilor prezentei legi.
(3) Statul, prin organismul specializat al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, stabileste anual costul standard per elev sau prescolar, cost care sta la baza finantarii de baza. De suma aferenta beneficiaza toti elevii si prescolarii din învatamântul public, precum si elevii si prescolarii din învatamântul obligatoriu privat, care studiaza în unitati de învatamânt acreditate si evaluate periodic, conform legislatiei în vigoare. (5) Pentru finantarea din fonduri publice a învatamântului public si finantarea de baza a educatiei timpurii si a învatamântului obligatoriu organizat prin învatamântul particular acreditat se asigura anual minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv, iar pentru activitatea de cercetare stiintifica, se asigura minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv."
Acest articol de lege specifica cat se poate de clar ca învatamântului obligatoriu organizat prin învatamântul particular acreditat este finantat de la buget.Ca sa intelegem si mai usor acest lucru, orice scoala particulara acreditata care va functiona pana la clasa a IX-a inclusiv va fi finantata de catre stat intr-un mod absolut identic ca si o scoala de stat.Nu se tine cont de faptul ca finantarea de baza pentru scoala privata se va face de catre stat si, in plus scoala va primi in si sumele, deloc mici care rezulta din taxele scolare ale elevilor.In felul acesta, un profesor care functioneaza la invatamantul de stat va avea un salariu stabilit de catre guvern in timp ce un profesor care functioneaza in invatamantul particular va avea un salariu mai mare decat cel de la stat, acest plus de salariu provenind din taxele platite de catre elevi.Se va ajunge la paradoxul ca un profesor avand gradul I sau eventual absolvent de doctorat, care lucreaza la stat sa primeasca un salariu mai mic decat un profesor debutant care preda la privat.In acest fel, se va ajunge probabil la un exod al profesorilor de la stat catre sistemul privat.
As vrea sa lamurim cat se poate de clar un aspect.Nu avem absolut nimic contra mediului privat, suntem de acord ca tocmai mediul privat poate sa fie motorul unei economii sanatoase.Doar ca nu cred ca este normal ca o institutie din mediul privat sa fie finantata de catre stat.Se va ajunge probabil la situatia in care fiecare investitor isi va construi o scoala privata care va functiona pana la clasa a IX-a.De ce sa nu o faca? In fond are partea financiara asigurata atat de catre stat cat si de catre parinti.Este o afacere prospera pana la urma...Singura grija a respectivului investitor este sa aduca cat mai multi copii la scoala lui.Ati auzit de scandalul de la Universitatea Spiru Haret?
Se doreste generalizarea lui la nivelul fiecarui catun? Va dati seama ca se poate ajunge la concurenta neloiala si la nivel de sat? Sa presupunem ca acolo, in catunul acela de pe munte sunt 25 de elevi care urmeaza sa intre in clasa I.Si, sa presupunem ca primarul de acolo doreste sa isi mai faca o afacere si infiinteaza o scoala particulara.Stie de la inceput ca statul ii finanteaza cheltuielile de baza.A auzit si el de finantarea per capita.Sa presupunem ca acolo, in satul acela de la munte exista de ani de zile si o scoala de stat.O scoala care are o vechime si o traditie de ani de zile.Este scoala de unde au plecat cei ce acum sunt mandria satului respectiv.Sa mai presupunem ca primarul respectiv, reuseste prin metode mai putin ortodoxe sa "convinga" parintii sa isi inscrie copiii la scoala lui.Ce se va intampla cu scoala cea veche? Ori va ajunge o ruina, ori primarul cel intreprinzator o va folosi, ca extindere a scolii sale.Se va ajunge in situatia in care sediul scolii de stat va fi "inghitit" de catre scoala privata.Iar acest lucru nu se va intampla doar la sate...
Pentru cine este curios si citeste in DEX va observa ca "privat ≠ public". Adica aceste doua cuvinte sunt antonime.Si atunci ne punem intrebarea logica...De ce invatamantul privat acreditat va trebui finantat din banii statului pana la clasa a IX-a?
In Constitutia Romaniei, la art.32 (4) scrie cat se poate de clar:
"Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii."
Aceasta inseamna ca statul plateste pentru ca elevii sa poate studia gratuit la stat.
Nu rezulta deloc ca si invatamantul particular este gratuit...Doar ca prin actuala lege se doreste acest lucru.Domnilor "campioni" in legi declarate neconstitutionale, nu va dati seama ca pe langa
concurenta neloiala intre invatamantul de stat si cel privat, art.8 din proiectul legii educatiei incalca si Constitutia?
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
vineri, 9 aprilie 2010
Felicitari profesorilor buzoieni...
Preşedintele Sindicatului Învăţământului Preuniversitar (SIP) Buzău, profesorul Ion Dobre, care a participat la discuţiile de la Ministerul Educaţiei, a spus că după negocierile cu ministrul Daniel Funeriu şi secretarul de stat Oana Badea s-au creat premisele începerii şcolii în Buzău. "S-au făcut concesii de ambele părţi. Nu pot să afirm că au fost rezolvate problemele, de aceea protestul nostru va continua pe altă formă. Vom adopta calendarul de proteste al FSLI", a declarat Dobre.
El a precizat că rezultatul întâlnirii de la Ministerul Educaţiei va fi prezentat sâmbătă, în şedinţa de Colegiu a SIP Buzău şi că va propune soluţii pentru începerea cursurilor.
În judeţul Buzău, aproximativ 4.000 de cadre didactice au intrat în grevă în 16 martie, cursurile în circa 160 de şcoli fiind suspendate.
Asadar, astazi 09 aprilie protestul dascalilor buzoieni s-a incheiat.Rezultatul negocierilor cu siguranta ca nu a fost in favoarea profesorilor grevisti.Din acest punct de vedere se poate spune probabil ca profesorii buzoieni au pierdut.Este greu de crezut ca guvernul le va acorda in perioada urmatoare majorarile salariale pe care acestia le-au castigat in instanta pentru ca stim ca acest guvern are alte prioritati financiare.Desi pare ca au pierdut, de fapt dascalii buzoieni au castigat.Si au castigat in primul rand respectul nostru, al celorlalti profesori din tara.Al nostru, cei care, din pacate, nu i-am ajutat decat din punct de vedere moral.
Cu siguranta ca in acest timp cadrele didactice din Buzau au asteptat ca si alte orase sa intre in greva.Nu a fost asa, calendarul aprobat al protestelor sindicale, la nivel national era cu totul altul.In fond, profesorii buzoieni au fost in cea mai mare parte a protestului lor singuri.Cu greu presa informa despre miscarea lor...Si de multe ori nu intelegea nimeni nimic cu privire la revendicarile lor.Miscarea lor s-a asemuit cu miscarea "golanilor" din Piata Universitatii din anul 1990.Si atunci cei din piata au fost singuri impotriva tuturor.Atunci, cei din Piata Universitatii cereau democratizarea statului, o democratizare care atunci, pentru multa lume nici nu era posibila.Pana la urma democratia este o chestiune de mentalitate si de educatie...Si poate ca tocmai acest lucru am primit si noi acum de la profesorii din Buzau...o lectie... de democratie si de educatie.Pentru ca, chiar daca nu au dus protestul lor pana la capat, cei din Buzau ne-au aratat ca se poate.Ca putem sa spunem NU daca cineva ne nedreptateste cu buna stiinta.Ca putem sa spunem NU daca cineva doreste sa ne impuna anumite lucruri doar pentru ca asa s-a hotarat la nivel politic.Miscarea celor din Buzau a fost probabil o scanteie pentru ce va urma in perioada urmatoare.Sa nu uitam ca legea educatiei va fi depusa in curand in parlament in varianta initiala, cea neagreata de catre profesori...Probabil ca atunci multa lume va intelege semnificatia proverbului "cine seamana vant, culege furtuna"...Pana atunci insa, sa le multumim profesorilor buzoieni pentru efortul lor...Mi-ar fi facut mare placere sa fiu profesor buzoian in aceasta ultima luna...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
El a precizat că rezultatul întâlnirii de la Ministerul Educaţiei va fi prezentat sâmbătă, în şedinţa de Colegiu a SIP Buzău şi că va propune soluţii pentru începerea cursurilor.
În judeţul Buzău, aproximativ 4.000 de cadre didactice au intrat în grevă în 16 martie, cursurile în circa 160 de şcoli fiind suspendate.
Asadar, astazi 09 aprilie protestul dascalilor buzoieni s-a incheiat.Rezultatul negocierilor cu siguranta ca nu a fost in favoarea profesorilor grevisti.Din acest punct de vedere se poate spune probabil ca profesorii buzoieni au pierdut.Este greu de crezut ca guvernul le va acorda in perioada urmatoare majorarile salariale pe care acestia le-au castigat in instanta pentru ca stim ca acest guvern are alte prioritati financiare.Desi pare ca au pierdut, de fapt dascalii buzoieni au castigat.Si au castigat in primul rand respectul nostru, al celorlalti profesori din tara.Al nostru, cei care, din pacate, nu i-am ajutat decat din punct de vedere moral.
Cu siguranta ca in acest timp cadrele didactice din Buzau au asteptat ca si alte orase sa intre in greva.Nu a fost asa, calendarul aprobat al protestelor sindicale, la nivel national era cu totul altul.In fond, profesorii buzoieni au fost in cea mai mare parte a protestului lor singuri.Cu greu presa informa despre miscarea lor...Si de multe ori nu intelegea nimeni nimic cu privire la revendicarile lor.Miscarea lor s-a asemuit cu miscarea "golanilor" din Piata Universitatii din anul 1990.Si atunci cei din piata au fost singuri impotriva tuturor.Atunci, cei din Piata Universitatii cereau democratizarea statului, o democratizare care atunci, pentru multa lume nici nu era posibila.Pana la urma democratia este o chestiune de mentalitate si de educatie...Si poate ca tocmai acest lucru am primit si noi acum de la profesorii din Buzau...o lectie... de democratie si de educatie.Pentru ca, chiar daca nu au dus protestul lor pana la capat, cei din Buzau ne-au aratat ca se poate.Ca putem sa spunem NU daca cineva ne nedreptateste cu buna stiinta.Ca putem sa spunem NU daca cineva doreste sa ne impuna anumite lucruri doar pentru ca asa s-a hotarat la nivel politic.Miscarea celor din Buzau a fost probabil o scanteie pentru ce va urma in perioada urmatoare.Sa nu uitam ca legea educatiei va fi depusa in curand in parlament in varianta initiala, cea neagreata de catre profesori...Probabil ca atunci multa lume va intelege semnificatia proverbului "cine seamana vant, culege furtuna"...Pana atunci insa, sa le multumim profesorilor buzoieni pentru efortul lor...Mi-ar fi facut mare placere sa fiu profesor buzoian in aceasta ultima luna...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
joi, 8 aprilie 2010
Decretul 770 de atunci, noua lege a educatiei de acum...
Astazi 08 aprilie, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au emis o ordonanţă de reţinere de 24 de ore pe numele judecătorului Florin Costiniu şi a oamenilor de afaceri Costel Căşuneanu si Marius Locic în dosarul în care aceştia au fost puşi sub acuzare alături de senatorul Cătălin Voicu.Cu siguranta ca unii dintre ei vor primi maine mandat de arestare preventiva pentru 29 de zile.
Cazul pare spectaculos si probabil ca asa si este.Doar ca am asistat la incatusari in direct la TV si, in felul acesta, opinia publica si-a mutat centrul de greutate de la problemele reale ale societatii la acest dosar de coruptie.Procesul va fi lung si, probabil si spectaculos.Este pentru prima data dupa 1989 cand DNA a obtinut un aviz de arestare pentru retinere a unui senator si a unui judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.Si, cu siguranta ca vor urma si alte nume in aceasta ecuatie...
Partea spectaculoasa este de acum asigurata.Opinia publica va avea parte, daca nu de paine, macar de circ.Printr-o miscare abila guvernul Boc crede probabil acum ca va avea mai multa liniste.Pentru ca, in ultima perioada de timp, presiunea care apasa asupra acestui guvern era foarte mare.
Sa nu uitam ca luni, 12 aprilie guvernul doreste sa trimita in parlament proiectul legii educatiei.Un proiect de care depinde viitorul elevilor si al cadrelor didactice.Un proiect impopular care, sa recunoastem, nu este dorit decat de catre o mana de oameni...Cei care conduc acum acest guvern.O lege care rivalizeaza din punct de vedere al urmarilor in societate cu celebrul Decret 770 din 29 septembrie 1966, cel ce interzicea avortul...Atunci Ceausescu a prezentat legea ca fiind pozitiva, prin faptul ca ar fi crescut natalitatea.Tot asa se prezinta si acum noul proiect de legea, ca fiind in interesul elevilor prin cresterea calitatii in educatie...Ca acestia, la varsta de 16 ani, dupa ce au terminat cele noua clase de gimnaziu, pot merge linistiti sa munceasca.Oprind studiile la aceasta varsta...Atunci, prin decretul lui Ceausescu multe femei au murit din cauza avorturilor facute cu metode empirice.Pentru ca decretul respectiv nu a fost asociat cu o imbunatatire corespunzatoare a conditiilor socio-economice rezultatul a fost o scaderea a natalitatii si mai pronuntata.Tot asa se va intampla si acum...Salariile profesorilor in loc sa creasca au scazut si nici o lege din lumea aceasta nu va face performanta in invatamant fara salarii care sa-i motiveze pe profesori.Repet ce am spus mai sus...Noua lege va avea efectul invers celui scontat de catre guvernanti...Prin aplicarea legii calitatea invatamantului va scadea in loc sa creasca...Decretul 770 de atunci... noua lege a educatiei de acum...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
Cazul pare spectaculos si probabil ca asa si este.Doar ca am asistat la incatusari in direct la TV si, in felul acesta, opinia publica si-a mutat centrul de greutate de la problemele reale ale societatii la acest dosar de coruptie.Procesul va fi lung si, probabil si spectaculos.Este pentru prima data dupa 1989 cand DNA a obtinut un aviz de arestare pentru retinere a unui senator si a unui judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.Si, cu siguranta ca vor urma si alte nume in aceasta ecuatie...
Partea spectaculoasa este de acum asigurata.Opinia publica va avea parte, daca nu de paine, macar de circ.Printr-o miscare abila guvernul Boc crede probabil acum ca va avea mai multa liniste.Pentru ca, in ultima perioada de timp, presiunea care apasa asupra acestui guvern era foarte mare.
Sa nu uitam ca luni, 12 aprilie guvernul doreste sa trimita in parlament proiectul legii educatiei.Un proiect de care depinde viitorul elevilor si al cadrelor didactice.Un proiect impopular care, sa recunoastem, nu este dorit decat de catre o mana de oameni...Cei care conduc acum acest guvern.O lege care rivalizeaza din punct de vedere al urmarilor in societate cu celebrul Decret 770 din 29 septembrie 1966, cel ce interzicea avortul...Atunci Ceausescu a prezentat legea ca fiind pozitiva, prin faptul ca ar fi crescut natalitatea.Tot asa se prezinta si acum noul proiect de legea, ca fiind in interesul elevilor prin cresterea calitatii in educatie...Ca acestia, la varsta de 16 ani, dupa ce au terminat cele noua clase de gimnaziu, pot merge linistiti sa munceasca.Oprind studiile la aceasta varsta...Atunci, prin decretul lui Ceausescu multe femei au murit din cauza avorturilor facute cu metode empirice.Pentru ca decretul respectiv nu a fost asociat cu o imbunatatire corespunzatoare a conditiilor socio-economice rezultatul a fost o scaderea a natalitatii si mai pronuntata.Tot asa se va intampla si acum...Salariile profesorilor in loc sa creasca au scazut si nici o lege din lumea aceasta nu va face performanta in invatamant fara salarii care sa-i motiveze pe profesori.Repet ce am spus mai sus...Noua lege va avea efectul invers celui scontat de catre guvernanti...Prin aplicarea legii calitatea invatamantului va scadea in loc sa creasca...Decretul 770 de atunci... noua lege a educatiei de acum...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
miercuri, 7 aprilie 2010
Guvern contra profesori,parinti,elevi...
Guvernul se reuneste luni 12 aprilie 2010, in sedinta extraordinara, pentru a aproba proiectul Legii Educatiei, a anuntat astazi primul ministru Emil Boc.
Nu conteaza faptul ca sindicatele nu sunt de acord cu aceasta lege, nu conteaza faptul ca opozitia prin Partidul National Liberal a depus a o motiune de cenzura la senat pe tema educatiei. Nu conteaza nici faptul ca la Buzau si astazi, desi este vacanta, a fost un miting al profesorilor de acolo contra guvernului , tot asa cum nu conteaza nici faptul ca elevii buzoieni nu au mai mers de patru saptamani la scoala.Si, dupa cum decurg lucrurile nu vor merge nici in perioada urmatoare. Pentru actualul executiv nu conteaza nici macar faptul ca parintii nu sunt de acord cu aceasta lege, o lege care obliga parintii sa plateasca amenzi substantiale in cazul in care copiii lor ar lipsi de la scoala.
Sa recapitulam...pentru guvernul Boc nu conteaza ca absolut nimeni in afara politicienilor PDL & Co nu este de acord cu aceasta lege.Ei doresc sa o depuna cat mai repede in parlament pentru ca, cu ajutorul partenerilor de guvernare sa o puna in practica.Ar fi si culmea imoralitatii ca tocmai cu ajutorul asa zisilor independenti aceasta lege sa treaca.O lege care se vrea a fi morala sa treaca cu girul celor mai imorale persoane din Parlamentul Romaniei.Am fost cu totii invatati la scoala, inca de la inceput, ca cel mai urat lucru pe lumea aceasta este sa tradezi.Sa castigi increderea unui grup, sa te aleaga reprezentantul lor si, atunci cand nu mai ajungi cu “degetele la miere” sa-i parasesti pentru tabara adversa.Daca consultam DEX-ul vom vedea ca:
“TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul “.
Ei bine, iata cine hotaraste viitorul copiilor din aceasta tara.Iata cine isi da votul decisiv pentru o lege care ar trebui sa formeze viitoarele caractere.Tocmai asa zisii independenti cei care acum nu foarte multa vreme erau in cu totul alte partide.
Dar sa revenim la graba cu care acest guvern vrea sa puna in practica aceasta lege.Contra tuturor profesorilor, indiferent de optinunea lor politica.Pentru ca, cu siguranta ca, printre profesori sunt si simpatizati si membrii ai PDL-ului.Am siguranta ca si aceastia sunt impotriva acestei legi.Am siguranta ca cei mai multi dintre ei isi vor schimba optinunea politica la alegerile viitoare.
As vrea sa fac aici o premonitie. O premonitie care se bazeaza insa pe ceva concret si anume pe modul in care este acum guvernata aceasta tara.Va mai amintiti de PNT-CD? Va amintiti ca in 1996 a castigat alegerile iar in anul 2000 nu a mai trecut pragul electoral si nu a mai intrat in parlament? Si ca de atunci a disparut de pe esichierul politic? Ei bine, ascultati la mine...in ritmul acesta de guvernare, daca reuseste sa isi duca mandatul pana la capat, PDL-ul nu mai prinde viitorul parlament.Mai ales daca tinem cont si de faptul ca locomotiva lor, Traian Basescu este la ultimul mandat si, din zona portocalie pare ca nu mai rasare nici un lider remarcabil.
Ca sa concluzionam...Guvernul actual doreste sa depuna cat mai repede aceasta lege in Parlament in timp ce opinia publica, sindicatele, profesorii si parintii se opun...
Probabil ca actualul guvern nu a auzit proverbul romanesc care spune ca :
“Cand doi oameni iti spun ca esti beat mergi si te culci”...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
Nu conteaza faptul ca sindicatele nu sunt de acord cu aceasta lege, nu conteaza faptul ca opozitia prin Partidul National Liberal a depus a o motiune de cenzura la senat pe tema educatiei. Nu conteaza nici faptul ca la Buzau si astazi, desi este vacanta, a fost un miting al profesorilor de acolo contra guvernului , tot asa cum nu conteaza nici faptul ca elevii buzoieni nu au mai mers de patru saptamani la scoala.Si, dupa cum decurg lucrurile nu vor merge nici in perioada urmatoare. Pentru actualul executiv nu conteaza nici macar faptul ca parintii nu sunt de acord cu aceasta lege, o lege care obliga parintii sa plateasca amenzi substantiale in cazul in care copiii lor ar lipsi de la scoala.
Sa recapitulam...pentru guvernul Boc nu conteaza ca absolut nimeni in afara politicienilor PDL & Co nu este de acord cu aceasta lege.Ei doresc sa o depuna cat mai repede in parlament pentru ca, cu ajutorul partenerilor de guvernare sa o puna in practica.Ar fi si culmea imoralitatii ca tocmai cu ajutorul asa zisilor independenti aceasta lege sa treaca.O lege care se vrea a fi morala sa treaca cu girul celor mai imorale persoane din Parlamentul Romaniei.Am fost cu totii invatati la scoala, inca de la inceput, ca cel mai urat lucru pe lumea aceasta este sa tradezi.Sa castigi increderea unui grup, sa te aleaga reprezentantul lor si, atunci cand nu mai ajungi cu “degetele la miere” sa-i parasesti pentru tabara adversa.Daca consultam DEX-ul vom vedea ca:
“TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul “.
Ei bine, iata cine hotaraste viitorul copiilor din aceasta tara.Iata cine isi da votul decisiv pentru o lege care ar trebui sa formeze viitoarele caractere.Tocmai asa zisii independenti cei care acum nu foarte multa vreme erau in cu totul alte partide.
Dar sa revenim la graba cu care acest guvern vrea sa puna in practica aceasta lege.Contra tuturor profesorilor, indiferent de optinunea lor politica.Pentru ca, cu siguranta ca, printre profesori sunt si simpatizati si membrii ai PDL-ului.Am siguranta ca si aceastia sunt impotriva acestei legi.Am siguranta ca cei mai multi dintre ei isi vor schimba optinunea politica la alegerile viitoare.
As vrea sa fac aici o premonitie. O premonitie care se bazeaza insa pe ceva concret si anume pe modul in care este acum guvernata aceasta tara.Va mai amintiti de PNT-CD? Va amintiti ca in 1996 a castigat alegerile iar in anul 2000 nu a mai trecut pragul electoral si nu a mai intrat in parlament? Si ca de atunci a disparut de pe esichierul politic? Ei bine, ascultati la mine...in ritmul acesta de guvernare, daca reuseste sa isi duca mandatul pana la capat, PDL-ul nu mai prinde viitorul parlament.Mai ales daca tinem cont si de faptul ca locomotiva lor, Traian Basescu este la ultimul mandat si, din zona portocalie pare ca nu mai rasare nici un lider remarcabil.
Ca sa concluzionam...Guvernul actual doreste sa depuna cat mai repede aceasta lege in Parlament in timp ce opinia publica, sindicatele, profesorii si parintii se opun...
Probabil ca actualul guvern nu a auzit proverbul romanesc care spune ca :
“Cand doi oameni iti spun ca esti beat mergi si te culci”...
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
luni, 5 aprilie 2010
Cazul Syda si invatamantul romanesc...
Syda, pe numele real Bogdan Ionescu, iubitul Elenei Basescu, s-a angajat la începutul lunii martie la Ministerul Economiei, condus de Adriean Videanu, iar la sfârşitul aceleiaşi luni a câştigat concursul pentru ocuparea postului de secretar economic de gradul trei la Ambasada României de la Paris.Ca urmare a scandalului izbucnit in presa, Bogdan Ionescu si-a depus demisia din functia de secretar economic.
Aceasta este, pe scurt, povestea...Cineva "cu spate" se angajeaza la un minister, pe un post bine platit, in ciuda faptului ca posturile sunt in acest moment blocate din cauza crizei economice.La scurt timp dupa angajare participa si castiga un concurs pentru un post mai bun si mai "banos", tocmai la Paris.Nu conteaza faptul ca regulamentul ministerului prevedea ca pentru a te inscrie la acest concurs trebuia sa ai o vechime in functie de cel putin sase luni la Ministerul Economiei.Regulamentele sunt facute tocmai pentru a fi incalcate pare a spune domnul ministru Videanu, cel care a autorizat acest concurs.Poate ca, pentru ca lucrurile sa fie cat mai "ascunse" s-a ales Saptamana Mare, cea in care sa se afiseze rezultatul concursului.Saptamana in care opinia publica nu mai are chef de scandaluri ci se ocupa de cozonac si de oua rosii.Numai ca, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Pentru a se evita un scandal mai mare tanarul a ales sa demisioneze din functia pe care o ocupa de o luna de zile.Nu va intrebati cum de a putut cineva care tocmai a castigat o functie sa demisioneze de buna voie pentru ca nu va veti putea raspunde.Nu ati avea cum, tanarul respectiv traieste intr-o lume PDL-izata, acolo unde chiar poti sa "dai pe mere ce ai luat pe pere".Si poate ca ar fi bine sa nu va induiosati de gestul sau...Ati comite o mare eroare.Cu siguranta ca, atunci cand lucrurile se vor mai limpezi, tanarul respectiv va ocupa o alta functie publica.Poate chiar mai bine platita...Si inca ceva...Sa nu va asteptati ca acest post sa fie ocupat de un om obisnuit.Capabil si cu rezultate...Nu are cum, este o lume inchisa...doar pentru ei...
Va veti intreba, desigur, ce legatura are intamplarea de mai sus cu invatamantul romanesc.Probabil ca pentru cei care nu sunt obisnuiti sa citeasca si printre randuri chiar nu are.Doar ca, nu uitati, Legea Educatiei propusa de catre PDL este inca in dezbatere publica.
Iar acolo se precizeaza ca titularizarea se desfiinteaza si ca posturile in scoala se ocupa prin concurs organizat de catre consiliul de administratie al scolii respective.Consiliu de administratie care are in componenta o treime din membri apartinand consiliului local.Consiliu local care este dupa cum se stie ales politic.Si sa nu uitam, cu presedintele consiliului de administratie al scolii care nu poate sa fie cadru didactic.Doar parinte sau...ce gluma sinistra...apartinand consiliului local...Ati auzit de angajatul de la Ministerul Economiei? Cel pentru care s-a incalcat regulamentul pentru a participa si a castiga concursul pentru Paris? Aveti grija ca toate acestea sa nu se intample la scara nationala daca trece legea Funeriu...Parca nu as avea chef ca toti noii mei colegi sa fie sustinuti de catre PDL...
prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4
Aceasta este, pe scurt, povestea...Cineva "cu spate" se angajeaza la un minister, pe un post bine platit, in ciuda faptului ca posturile sunt in acest moment blocate din cauza crizei economice.La scurt timp dupa angajare participa si castiga un concurs pentru un post mai bun si mai "banos", tocmai la Paris.Nu conteaza faptul ca regulamentul ministerului prevedea ca pentru a te inscrie la acest concurs trebuia sa ai o vechime in functie de cel putin sase luni la Ministerul Economiei.Regulamentele sunt facute tocmai pentru a fi incalcate pare a spune domnul ministru Videanu, cel care a autorizat acest concurs.Poate ca, pentru ca lucrurile sa fie cat mai "ascunse" s-a ales Saptamana Mare, cea in care sa se afiseze rezultatul concursului.Saptamana in care opinia publica nu mai are chef de scandaluri ci se ocupa de cozonac si de oua rosii.Numai ca, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Pentru a se evita un scandal mai mare tanarul a ales sa demisioneze din functia pe care o ocupa de o luna de zile.Nu va intrebati cum de a putut cineva care tocmai a castigat o functie sa demisioneze de buna voie pentru ca nu va veti putea raspunde.Nu ati avea cum, tanarul respectiv traieste intr-o lume PDL-izata, acolo unde chiar poti sa "dai pe mere ce ai luat pe pere".Si poate ca ar fi bine sa nu va induiosati de gestul sau...Ati comite o mare eroare.Cu siguranta ca, atunci cand lucrurile se vor mai limpezi, tanarul respectiv va ocupa o alta functie publica.Poate chiar mai bine platita...Si inca ceva...Sa nu va asteptati ca acest post sa fie ocupat de un om obisnuit.Capabil si cu rezultate...Nu are cum, este o lume inchisa...doar pentru ei...
Va veti intreba, desigur, ce legatura are intamplarea de mai sus cu invatamantul romanesc.Probabil ca pentru cei care nu sunt obisnuiti sa citeasca si printre randuri chiar nu are.Doar ca, nu uitati, Legea Educatiei propusa de catre PDL este inca in dezbatere publica.
Iar acolo se precizeaza ca titularizarea se desfiinteaza si ca posturile in scoala se ocupa prin concurs organizat de catre consiliul de administratie al scolii respective.Consiliu de administratie care are in componenta o treime din membri apartinand consiliului local.Consiliu local care este dupa cum se stie ales politic.Si sa nu uitam, cu presedintele consiliului de administratie al scolii care nu poate sa fie cadru didactic.Doar parinte sau...ce gluma sinistra...apartinand consiliului local...Ati auzit de angajatul de la Ministerul Economiei? Cel pentru care s-a incalcat regulamentul pentru a participa si a castiga concursul pentru Paris? Aveti grija ca toate acestea sa nu se intample la scara nationala daca trece legea Funeriu...Parca nu as avea chef ca toti noii mei colegi sa fie sustinuti de catre PDL...
prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4
vineri, 2 aprilie 2010
Organizatia Cadrelor Didactice PNL4 va ureaza Paste Fericit !
"Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, caldura sufleteasca vine din inimile voastre."
Sarbatori Fericite !
joi, 1 aprilie 2010
Motiunea de cenzura a PNL „Educaţia – de la supravieţuire la colaps ”
Motiunea simpla introdusa de catre PNL, intitulata "Educatia - de la supravietuire la colaps" a fost depusa miercuri 31 martie 2010 la Senat.Aceasta motiune cuprinde 4 capitole si a fost semnata de un numar de 41 de senatori.Senatorii semnatari ai acestei motiuni atrag atenţia asupra a patru probleme importante cu care se confruntă învăţământul românesc: disponibilizările, Legea salarizării unitare, bugetul şi Legea Educaţiei. Moţiunea urmează să fie dezbătută miercurea viitoare, în plenul Senatului.
Publicam textul integral al acestei motiuni.
"
MOŢIUNE simplă
„Educaţia – de la supravieţuire la colaps „
Doamnelor şi domnilor senatori
Domnule ministru al Educaţiei,
Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Senat, vă înaintăm prezenta moţiune simplă cu privire la agravarea crizei din învăţământul românesc, ca urmare a lipsei de viziune strategică, a lipsei de transparenţă şi de capacitate managerială ale Guvernului Boc.
Sistemul educaţional şi de învăţământ a reprezentat dintotdeauna un element determinant în evoluţia naţiunilor, constituind, în egală măsură, un factor de progres şi o investiţie în viitor. Este bine cunoscut faptul că, în orice democraţie, într-un guvern care vrea să-şi respecte promisiunile asumate, prestaţia ministrului Educaţiei este la fel de importantă ca şi cea a primului ministru. Pentru că este vorba de persoana care propune, gestionează şi implementează politici publice în domeniul Educaţiei – un domeniu care înseamnă grijă şi responsabilitate pentru generaţia de mâine a României europene.
Din păcate, astăzi în România prestaţiile primului ministru şi ale ministrului Educaţiei faţă de tot ceea ce înseamnă sui-generis EDUCAŢIE sunt identice din punctul de vedere al competenţei şi performanţei manageriale: adică aproape de zero, dacă ne raportăm la orice grilă sau sistem de evaluare folosit de dascăli la notarea elevilor. Tocmai de aceea, nu credem că există dascăl, în România anului 2010, care să dea notă de trecere actualului Guvern şi ministrului Educaţiei!
Domnilor guvernanţi,
Nu s-a schimbat şi nu aţi schimbat nimic în învǎţǎmânt: promovaţi aceeaşi atitudine de dispreţ şi aroganţă faţă de corpul didactic, faţă de elevi şi studenţi, faţă de părinţi!
Nu vă pasă de problemele din educaţie, nu doriţi reformarea acestui domeniu, ci aveţi un singur obiectiv: politizarea sistemului, în dorinţa de a vă fi docil, de a-l subordona, aşa cum încercaţi cu toate categoriile sociale şi în toate segmentele vieţii publice din România!
După pensionari şi salariaţi, după IMM-uri şi şomeri, a venit rândul cadrelor didactice să constate cât de incompetenţi sunteţi!
Mai grav este faptul că, în viziunea Guvernului Boc, situaţia din educaţie se traduce astăzi cu întrebarea: „Cunoaşteţi vreun profesor care moare de foame în România?” Se pare însă că numai domnul ministru Funeriu nu cunoaşte! Altfel cum am putea explica faptul că, în viziunea ministrului Educaţiei statutul cadrelor didactice trebuie să fie cel de… „supravieţuitor”?!
Termenul în care Guvernul Boc defineşte activitatea şi statutul corpului profesoral, aşa cum recunoaşte ministrul Educaţiei, este cel de supravieţuire. „Stimaţi dascăli, mai supravieţuiţi şi până când?”
Doamnelor şi domnilor senatori,
Noi, semnatarii prezentei moţiuni considerăm că drumul pe care a pornit actualul Guvern în domeniul educaţiei s-a încheiat. Domnule ministru Funeriu, direcţia în care doriţi să duceţi EDUCAŢIA este greşită. Reforma pe care o duceţi dumneavoastră şi Guvernul din care faceţi parte este greşită. Acţiunile şi politicile din domeniul educaţiei se rezumă la:
• disponibilizările în primă fază a 15.000 de cadre didactice, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/23 decembrie 2009, pe criterii arbitrare, cunoscute doar de directorii de şcoli promovaţi în aceste funcţii pentru „meritul” de a fi membri PDL;
• salarii mai mici, în baza Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care dispreţuieşte statutul cadrelor didactice;
• diminuarea resurselor şi a investiţiilor din educaţie, tăiate prin Legea Bugetului de stat de la şcoli şi dirijate către ministerele bănoase ale PDL;
• lansarea unui proiect de lege a educaţiei care rămâne sub nivelul nevoilor României şi în discordanţă cu practica europeană şi care va aduce daune elevilor, studenţilor, dascălilor şi familiilor de cetăţeni români.
Îngăduiţi-ne să ne referim în detaliu, în cele ce urmează, la aceste măsuri ale Guvernului, ale Ministerului Educaţiei şi, mai ales, la efectele lor dezastruoase.
1. O acţiune aberantă: disponibilizările de cadre didactice
Nu se poate face educaţie fǎrǎ profesor şi fǎrǎ a avea o stabilitate a sistemului. Din păcate, guvernele Boc II, III, IV au dus şi continuă să promoveze în mod constant o politicǎ de destabilizare şi nesiguranţǎ în sistem, care va avea consecinţe incalculabile asupra elevilor şi, implicit, asupra societǎţii.
Eficientizarea cheltuirii banilor publici nu înseamnă reducerea aleatorie a personalului din sistem. Dar, se pare că guvernul tocmai acest lucru l-a avut în vedere prin OG 114-2009, care a fost concepută la Ministerul Finanţelor şi transmisǎ Ministerlui Educaţiei şi Cercetǎrii, fǎrǎ ca specialiştii din acest minister sǎ facǎ un studiu de impact, care sǎ evalueze situaţia actualǎ din invǎţǎmânt şi sǎ ofere baza ştiinţificǎ pentru luarea unei decizii. Cu atât mai grav cu cât personalul din sistem este insuficient.
Ministerul Finanţelor a cerut MEC sǎ reducǎ 15.000 de posturi. Ministerul Educaţiei a transmis ordinul inspectoratelor şcolare, pe baza unor calcule contabiliceşti şi împǎrţind cele 15.000 de posturi tuturor inspectoratelor şcolare. Mai mult decât atât, a cerut acestora sǎ-şi stabileascǎ singure criteriile dupǎ care urmau sǎ facǎ reducerile respective. Din acest motiv criteriile sunt neunitare, diferite de la judeţ la judeţ. Rezultatul dureros pentru şcoalǎ este acela cǎ profesori marcanţi au intrat pe lista restructurǎrilor.
Reducerea personalului didactic auxiliar şi nedidactic implicǎ elaborarea unei noi metodologii de normare, lucru care nu s-a întâmplat, ministerul lǎsând la cheremul directorilor de şcoli metodele „portocalii” de reducere a posturilor.
Haosul de la minister a fost aruncat în curtea inspectoratelor şcolare. Astfel, unele dintre inspectorate s-au gândit sǎ elimine predarea limbilor strǎine pe grupe de elevi şi desfǎşurarea instruirii practice. Ele au trecut la desfiinţarea de şcoli şi clase sau la comasarea altora. Nu a contat dacǎ şcolile erau dotate cu microbuze sau nu. Nu a contat valoarea investiţiilor fǎcute în reabilitarea şi echiparea acestor scoli. Tot ce a contat a fost numǎrul de posturi care trebuiau sǎ dispară. În acest malaxor au intrat şi normele consilierilor şcolari – care, oricum, erau deficitare în sistem, ale profesorilor documentarişti – (pentru a cǎror pregǎtire a contribuit guvernul liberal, prin protocolul încheiat cu Ambasada Franţei), ale informaticienilor, care oricum sunt prea puţini.
OG loveşte din plin şi comunităţile locale, desfiinţându-le reperul social, adică ŞCOALA!
Se închide în felul acesta poarta spre viaţa culturalǎ în lumea satelor, creşte abandonul şcolar, în timp ce statutul cadrului didactic este subminat şi, în mod inevitabil, calitatea învăţământului scade. Aceasta este prezentarea succintă a efectelor aplicării unei Ordonanţe emise pe furiş de Guvernul Boc.
Domnule ministru Funeriu, poate că profesorii nu vor muri de foame, dar, în mod sigur, sub „conducerea dumneavoastră înţeleaptă”, Educaţia va fi împinsă la moarte sigură!
2. O inacceptabilă diminuare a veniturilor salariaţilor din Educaţie
În dorinţa de a realiza economii cu orice preţ şi de a aşeza sistemul bugetar pe o grilǎ unicǎ, cu dispariţia “salariilor nesimţite “, guvernul Boc a reuşit performanţa de a nemulţumi toate categoriile de bugetari şi, îndeosebi, pe salariaţii din sistemul educaţional. Şi toate acestea au loc în condiţiile în care guvernanţii au susţinut – sus şi tare – cǎ educaţia este prioritate naţională! Culmea ipocriziei!
Deşi premierul Boc a garantat, în mod repetat, în declaraţiile sale publice, că nici un salariat din sistemul de învǎţǎmânt nu va avea veniturile diminuate, aplicarea legii 330/2009 îl contrazice în mod evident, pentru că, în realitate, întreg personalul angajat al sistemului educaţional este afectat în sensul diminuǎrii veniturilor salariale.
Pe de altă parte, anularea unor drepturi statuate prin legea organica 128/1997 (Statutul Personalului Didactic), care asigurau calitatea activitǎţii în domeniul educatiei, îi afecteazǎ atât pe beneficiarii sistemului de învǎţǎmânt (copii şi pǎrinţi), precum şi pe toţi salariaţii sistemului.
Şi atunci ne întrebăm: cum mai poate fi asiguratǎ starea optimǎ de igienǎ a unitǎţilor şcolare şi, implicit, starea de sǎnǎtate a copiilor, când o îngrijitoare primeşte un salariu net de doar 551 lei ? Cum se mai poate desfǎşura în bune condiţii activitatea în laboratoarele şi bibliotecile şcolare, în situaţia în care, prin aplicarea legii 330/2009, din puţinul pe care îl deţineau, cadrele didactice auxiliare au mai pierdut 10-15 %?
Cum mai poate fi atractiv acest domeniu de activitate pentru tinerii absolvenţi de studii superioare, atâta vreme cât, prin aplicarea legii 330/2009 venitul lunar net de 781 lei este total insuficient “ supravieţuirii “ ?
Consecinţa acestei situaţii alarmante este faptul că tot mai mulţi salariaţi pǎrǎsesc sistemul, în timp ce posturile ramase vacante nu mai pot fi ocupate, din cauza OUG 114/2009, emisǎ tot de guvernul Boc.
Drept urmare, prin toate actele normative emise şi asumate de guvernele Boc, s-a ajuns la “performanţa “ unei debandade financiare cvasitotale în sistemul de învǎţǎmânt .
Finanţarea per elev în varianta Boc – Funeriu conduce la incapacitatea sistemului de a acoperi la nivel minimal costurile educaţiei.
3. Un buget falsificat al Educaţiei
Finanţarea Educaţiei, conform Legii Bugetului pe 2010, dezvǎluie adevarata faţǎ a guvernului Boc şi demonstreazǎ minciuna servitǎ românilor în campania electoralǎ. Pentru că, în realitate, bugetul real alocat Educaţiei este unul insuficient pentru salariile profesorilor, şi aşa diminuate! Astfel, bugetul total în 2008 a fost de 11.285.338.000 RON, iar bugetul total în 2010 este de 14.590.490.000 RON.
S-ar putea spune cǎ e o creştere de 29%. Dar: veniturile proprii realizate de MECT în 2008, an în care nu era încă declarată, au fost de 2.412.131.000 RON. Veniturile proprii previzionate de MECT pentru 2010 erau: 8.558.305.000 – TOTAL NEREALIST, de patru ori mai mult decât într-un an când nu era crizǎ !
Astfel, din bugetul de stat, în 2008, s-au alocat: 11.285.338.000 – 2.412.131.000 = 8.873.207.000 RON ! Pentru 2010 rezultǎ : 14.590.490.000 – 8.558.305.000 = 6.032.185.000 RON !
Aşadar, în 2010 guvernul va finanţa educaţia cu 32% mai puţin în comparaţie cu 2008!
Tot primul ministru Boc afirmǎ cǎ bugetul României pe 2010 este unul cu investiţii care sǎ relanseze economia. În bugetul MECTS, Programul de investiţii publice, totalul general pentru 2008 a fost de 8.627.641.000 RON! Pentru 2010 se previzioneazǎ 1.136.709.000 RON, de 8 ori mai puţin sau doar 13% din 2008! Nu existǎ alocǎri în 2010 pentru reparaţii, construcţii şi nici mǎcar pentru încheierea lucrǎrilor începute deja. De asemenea, pentru 2010 nu este prevazutǎ achiziţionarea nici unui microbuz scolar, deşi în incompetenţa sa, conducerea ministerului a trecut deja în acest an la desfiinţarea de şcoli, fǎrǎ însǎ a asigura resursele mutǎrii elevilor. Mai mult decât atât, în 2011 s-au prevǎzut 1.521.086.000 RON şi în 2012 1.573.590.000 RON.
Asadar, pentru perioada 2010 – 2012, cât va mai exista, probabil, vreun guvern al preşedintelui Bǎsescu, bugetul total de investiţii este de 1.136.709.000 + 1.521.086.000 + 1.573.590.000 = 4.231.385.000 RON, adicǎ mai puţin de jumǎtate decât în 2008!
În ceea ce priveşte cheltuielile de capital pentru învǎţǎmântul preuniversitar:
- în 2008: 627.748.000 ron;
- în 2009: 191.600.000 ron;
- în 2010: ZERO Ron!
Cu alte cuvinte, pentru învǎţǎmântul preuniversitar, nu se vor mai da bani prin Hotǎrâri de Guvern cǎtre primǎrii!
Pentru învǎţǎmântul universitar:
- în 2008: 163.642.000 ron ;
- în 2010: 15.000.000 ron sau 150 miliarde lei vechi, pentru tot învǎţǎmântul universitar!
Acest lucru înseamnǎ cǎ, în medie, pentru fiecare din cele 49 de universitǎţi civile de stat, revin aproape 300.000 lei vechi pentru reparaţiile clǎdirilor din proprietate. Aceste cifre exacte ale educaţiei, domnule Funeriu, ilustreazǎ în modul cel mai evident urmǎtoarele adevǎruri:
1). Tabloul exact al incapacitǎţii dumneavoastrǎ de a susţine domeniul pe care temporar şi în mod dezastruos îl gestionaţi;
2). Incapacitatea domnului Emil Boc de a conduce corect acest guvern. Şcoala este sacrificatǎ în favoarea turismului, a Servicii Speciale şi a baronilor asfaltului;
3). Dupǎ ignorarea cu bunǎ ştiinţǎ a Pactului pentru Educaţie, autorii noii Legi a Educaţiei Naţionale şi, nu in ultimul rând, preşedintele Traian Bǎsescu (al cǎrui interes pentru Educaţie este doar mimat), continuǎ sǎ susţinǎ cu ipocrizie cǎ doresc restructurarea din temelii a acestui domeniu şi cǎ reforma învǎţǎmântului, în viziunea domniilor lor, va scoate România din crizǎ. Nimic mai fals!
Fondurile Structurale – resursa care poate să susţină dezvoltarea sistemului – sunt neglijate total de către ministerul condus de domnul Funeriu. Guvernarea liberală a lăsat nouă proiecte strategice derulate prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanţarea în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Au fost blocate! Din suma aprobată de aproximativ 300.000.000 RON au fost cheltuiţi aproximativ 5.000.000 RON. În aceste condiţii, se mai poate vorbi, oare, de corelarea utilizării fondurilor structurale cu priorităţile sistemului educaţional prin proiecte care să asigure punerea în practică a strategiilor de reformă?
Blocarea vine din lipsa asumării responsabilităţii la nivel instituţional si din ineficienţa factorilor de decizie.
Câte proiecte are MECTS depuse prin Programul Operaţional Regional, care permite construirea de campusuri şcolare şi centre de formare?
4. Un proiect de lege a educaţiei care politizează, birocratizează şi subminează Educaţia
PNL a recurs în numeroase ocazii la gesturi publice pentru a-i reaminti premierului Boc că domnia sa ar trebui să se numere printre cei care veghează la respectarea legii şi a statului de drept în România.
Cu surprindere însă, constat că aţi „discutat şi avizat” deja, într-o primă lectură, noul proiect de lege privind educaţia naţională, deşi Legea privind transparenţa decizională (Legea nr. 52/2003) prevede în mod clar că « anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice ».
Mai mult decât atât, aţi decis, împreunǎ cu ministrul Funeriu, într-un gest de mare largheţe constituţională, să supuneţi totuşi noua lege dezbaterii publice, dar pentru o perioadă de doar două săptămâni. Domnule ministru, vǎ reamintim informez că legea nu constituie obiect de negociere, mai ales când este vorba despre termene atât de clar stipulate.
În plus, cele două săptămâni sunt total insuficiente pentru o dezbatere serioasă şi aplicată pe marginea unui proiect atât de important precum cel al educaţiei naţionale, cu toţi factorii implicaţi:
sindicate, societate civilă, comisii parlamentare de resort, directori de
şcoli, reprezentanţi ai părinţilor şi, nu în ultimul rând, cu Opoziţia.
Cu totul altul era spiritul Pactului Naţional pentru
Educaţie, semnat în 2008 de toate partidele parlamentare - stabilirea unei
strategii comune pe termen lung (2009 - 2015) şi asumarea unor obiective cel puţin ambiţioase, precum:
• situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale în topul primelor 10 ţări ale lumii;
• plasarea a cel puţin trei universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din lume;
• creşterea de cinci ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare;
• reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5%;
• eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copii cu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;
• transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituţii, publice sau private;
• creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor la educaţia permanentă;
• transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;
• centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);
• alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare.
Câte dintre aceste principii se regăsesc, domnule prim-ministru, în acest nou proiect de lege a educaţiei, elaborat într-o manieră total netransparentă şi pentru care acordaţi un timp de dezbatere atât de scurt?
Consideram că aţi invocat Pactul pentru Educaţie pentru a vă legitima demersul într-o manieră politicianistă şi că aţi recurs la aceste două săptămâni pentru că, în realitate, nu doriţi un dialog serios, nici cu sindicatele din învăţământ, nici cu partidele parlamentare şi nici cu reprezentanţii societăţii civile.
Noi, semnatarii moţiunii dorim sǎ credem că un ministru de talia dumneavoastră este conştient de faptul că şi-a asumat un mare risc în privinţa acestui proiect, neacceptat tocmai de cǎtre acei factori asupra cǎrora efectele legii se repercuteazǎ în mod direct – sindicate, rectori, pǎrinţi, studenţi, elevi.
Proiectul legii educaţiei în concepţia guvernului Boc este o probǎ de diletantism, lipsit de viziune şi perspectivă, este un colaj peticit, care amestecă termeni juridici cu improvizaţii de psihologie, pedagogie şi management, fără a ţine seama de tradiţia şcolii româneşti şi în total dezacord cu realitatea sistemului, cu specificul naţional, cu nevoile societăţii româneşti şi, nu în ultimul rând, cu recomandările UE în domeniu.
Cu toate că orice sistem de educaţie este construit doi piloni – elevul şi profesorul – aceştia sunt complet ignoraţi în noul proiect de lege. Astfel, nu este încurajată nici competenţa, nici valoarea, ci dimpotrivă, profesorului i se conferă doar un rol funcţionăresc. Pe de o parte, dispare noţiunea de titular în sistem, pe de altă parte accesul tinerilor în sistem este mult îngreunat, restrictiv şi descurajat. Astfel, pentru a pătrunde în sistem, într-un an, un tânăr absolvent are de susţinut masteratul, concursul pentru ocuparea postului în vederea efectuării stagiului, douǎ inspecţii la clasă, evaluarea anului de stagiu şi a portofoliului, examenul de definitivat şi concursul de titularizare.
Din cauza incoerenţei şi a desprinderii de realitate, legea propusă nu promovează un sistem de educaţie atractiv, nici pentru elevi, nici pentru profesori. Părinţii, numiţi cu emfază beneficiari, alături de comunitate, sunt doar invocaţi, fără a li se oferi nimic din ceea ce ar trebui să ofere un sistem naţional de învăţământ.
Proiectul propus utilizează concepte, termeni şi noţiuni pe care nu le defineşte, inducând interpretări şi confuzii sau suprapuneri cu prevederi legale existente, cu valori şi concepte recunoscute. Apar multe inconsecvenţe, confuzii conceptuale, contradicţii, care creeazǎ ambiguitǎţi nedorite. Este evidentă disproporţia dintre subiectele abordate, în sensul că unele sunt detaliate excesiv, în vreme ce altele, de aceeaşi importanţă, fac trimitere la metodologii ulterioare.
Aplicarea legii necesitǎ 136 de hotǎrâri de guvern!
Un astfel de exemplu este cel al învăţământului confesional, care apare meteoric, nefiind inclus nici în învǎţǎmântul public, nici în cel privat.
Capitolul ,,curriculum,, este abordat în mod diletant, creându-se imaginea periculoasă a competenţelor ca organizator de curriculum. Reducerea finalităţilor sistemului la cele şapte competenţe mereu repetate restrâng şi minimalizează rolul şi instrumentele unui sistem coerent şi eficient de educaţie. Găselniţa, numită foarte pretenţios, dar nefundamentat, ,,consorţiu şcolar,, , nu rezolvă problema resursei umane din sistem şi nici cea a finanţării educaţiei.
În proiect apar lacune sau aspecte foarte importante ale educaţiei, care sunt tratate superficial:
• Problema manualelor alternative, asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar care se reduce la birocraţie şi la multiplicarea inutilă a responsabilităţilor în sistem, modul în care MECTS îşi defineşte funcţiile (unele dintre acestea pot fi realizate numai prin externalizare, dar nu sunt specificate instituţiile şi mecanismele respective externe);
• Prea multe soluţii la tezele propuse sunt lăsate în seama hotărârilor de guvern şi a ordinelor de ministru, ceea ce duce la incoerenţă, subiectivism, destabilizare şi fluctuaţie în funcţie de minister şi evoluţiile politice: formele de învăţământ obligatoriu, admiterea în liceu, examenul de certificare a competenţelor profesionale;
• Structura propusă pentru admiterea în liceu se abate de la principiul descentralizării, este confuză şi incompletă, la fel ca prevederile privind mobilitatea personalului didactic;
• Formarea personalului didactic, care este o componentă de bază a reformei, este tratată superficial.
Lipsa unor studii de impact si a studiilor specifice fac ca schimbările preconizate să poată produce efecte imprevizibile şi păguboase.
Se invocă principiile descentralizării şi subsidiarităţii, dar, în fapt, se deschide calea centralizării excesive a sistemului de educaţie, prin impunerea tuturor deciziilor, metodologiilor şi ordinelor de sus în jos. Sub acoperirea unor enunţuri formale, politizarea sistemului devine tot mai acută!
Directorul unităţii de învăţământ are un statut neclar. Acesta încheie diferite contracte de management şi de performanţă, fiind subordonat atât Consiliului local/judeţean, cât şi inspectoratului şcolar, respectiv ministrului educaţiei. Eliberarea din funcţie a unui director se va face prin liberul arbitraj al politicului, reprezentat de consiliul local/judeţean sau al inspectoratului şcolar. Structura propusă pentru consiliul de administraţie face ca reprezentanţii şcolii să aibă doar un rol decorativ, atâta timp cât au doar 1/3 din membri, fără reprezentanţi ai elevilor şi fără dreptul vreunui cadru didactic de a fi preşedinte.
În ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar sunt invocate fel de fel de tipuri de finanţare, cu traseul irealizabil de la finanţele publice direct la unitatea de învăţământ, dar cu aprobările tuturor forurilor cu componentă politică.
De altfel, bacalaureatul propus este mult „simplificat”, formal, nerelevant, discriminatoriu şi încalcă principiul şanselor egale.
Legea propusă nu lasă timp pentru crearea condiţiilor de implementare a schimbărilor, adică dotare şi formare. Fără resurse umane şi instituiţionale reale necesare unei adevărate reforme, proiectul rămâne o însăilare din diverse surse, în spatele căreia o mână de specialişti aparenţi şi veleitari, necunoscători ai realităţii educaţiei româneşti, caută să exploateze o oportunitate politică.
În ceea ce priveşte învăţământul universitar, proiectul Legii educaţiei 2010 reflectă o redactare grăbită, de circumstanţă, în care abundă neconcordanţele între propunerile referitoare la aceleaşi probleme care apar în titluri sau articole diferite, formulările neglijente care încalcă nu numai o minimă coerenţă din punct de vedere juridic, dar chiar şi acurateţea gramaticală indispensabilă unei Legi a învăţământului.
Dincolo de carenţele evidente, de viziune, de concepţie, de redactare, de limbaj, se impune luarea în considerare, de către autorităţi, a câtorva obiecţii de fond, profund întemeiate, la adresa acestui proiect:
a) Autonomia universitară, proclamată în mod verbal, formal, este încălcată flagrant, golită practic de conţinut prin majoritatea reglementărilor care rezervă rolul decisiv metodologiei de aplicare, ce provine de la decizia centrală. În locul unui sistem bazat pe autonomie universitară, proiectul aduce un sistem centralist şi puternic birocratizat.
b) Rolul şi locul, cu totul marginal, rezervat în proiect reglementărilor concrete privitoare la cercetarea ştiinţifică contravine flagrant ideii unor universităţi consacrate prin misiunea educativă şi ştiinţifică deopotrivă. Ar trebui luat în seamă faptul că orice societate din era postbelică s-a modernizat folosindu-se de universităţi, sprijinindu-le şi dezvoltându-le pe acestea, înainte de toate sub aspectul capacităţii de dezvoltare ştiinţifică. Cine minimalizează importanţa cercetării ştiinţifice se condamnă la înapoiere.
c) Mecanismele preconizate în vederea selectării Rectoratelor deschid în România calea imixtiunii factorului politic, neacademic, încălcând în mod flagrant principiul esenţial al depolitizării, ca o componentă indispensabilă a autonomiei universitare. Proiectul de Lege 2010 trădează voinţa unor grupuri de a acapara în mod fraudulos conducerea universităţilor, în dauna intereselor dezvoltării universitare. Politizarea conducerilor universităţilor, promovată tacit de proiectul de lege 2010, este unul dintre cele mai grave atentate la dezvoltarea universitară în România de după 1989!
d) Stabilirea mecanică a unui criteriu de pensionare pentru profesorii universitari antrenează o hemoragie a valorilor prin (migrarea efectivă a foarte mulţi profesori, care nu vor accepta ca soarta lor să depindă de deciziile a tot felul de amatori ajunşi universitari sau politruci mascaţi). A forţa pensionarea profesorilor universitari de înaltă performanţă la 65 de ani, fără a lua în seamă opera şi valoarea efectivă a fiecăruia, va priva instituţiile româneşti de cea mai calificată parte a specialiştilor. Acest tip de presiune are multe implicaţii juridice (de pildă doctoranzii pot acţiona în justiţie aplicarea contractelor de studii). O astfel de forţare a mai fost practicată doar de regimurile de dictatură din România (vezi Carol al II-lea, vezi Reforma din 1948, vezi ultimi ani ai regimului Ceauşescu). Forţarea va afecta grav un sistem aflat în criză de specialişti, al căror efectiv real este sub nevoile existente. Expansiunea necesară în vederea depăşirii unor decalaje istorice presupune păstrarea şi nu îndepărtarea personalităţilor consacrate printr-o operă relevantă. Forţarea amintită este în evidentă contradicţie cu tendinţa generală în sistemele avansate din ţările europene (Germania, Italia etc.) şi cu soluţiile practicate de SUA, Canada şi alte ţări, de extindere a perioadei în care experienţa unor generaţii de valoare recunoscută poate fi pusă în folosul asigurării calităţii învăţământului superior.
e) La finanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în condiţiile în care, este de aşteptat cǎ Guvernul nu va avea capacitatea de a asigura banii necesari. În preuniversitar se vorbeşte de „finanţare de bază”, „finanţare complementară”, „finanţare suplimentară”, „venituri proprii”, în vreme ce nu se asigură salariile. Acelaşi limbaj se foloseşte în cazul universităţilor, în vreme ce ministerul nu îşi poate acoperi angajamentele minimale. Universităţile funcţionează pe bază de „contract instituţional” cu ministerul, dar acesta blochează posturile didactice! Aşa stând lucrurile, proiectul de lege 2010 pare mai curând o manevră de deturnare a atenţiei cetăţenilor de la gravele consecinţe ale incompetenţei administraţiei ţării.
f) Lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului românesc de azi. În preuniversitar nu se rezolvă nimic dacă nu întărim statutul social al învăţătorului (institutorului) şi profesorului. În universitar, nici o reformă nu reuşeşte autonomia si raspunderea publica a universitatii. Nici un sistem de educaţie nu reuşeşte dacă nu încurajează elevul şi studentul la dezvoltare intelectual-morală. Nici un beneficiar nu va sprijini şcolile, liceele, facultăţile, dacă acestea nu sunt orientate spre inovaţie cognitivă, tehnologică, societală. Învăţământul din România nu se eliberează de tarele care-l împovărează astăzi (politizarea, corupţia, incompetenţa administraţiei, demotivarea) fără a reduce birocratizarea, pe care acest proiect de lege ameninţă să o sporească încă o dată. Cu proiectul educaţiei 2010, în locul unui învăţământ orientat spre inovaţie, România va avea un învăţământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după 1989, pe care caută să îl controleze tot felul de „experţi” de mâna a şaptea şi de politruci anacronici.
Trebuie subliniatǎ necesitatea elaborǎrii unui alt proiect de lege al Educaţiei – de cǎtre persoane cu înaltǎ competenţǎ – şi care sǎ ţinǎ seama de interesul public.
Moţiunea pe care v-am prezentat-o astǎzi se doreşte a fi, înainte de orice, un apel la trezirea conştiinţei întregii clase politice, datǎ fiind importanţa uriaşǎ pe care o nouǎ lege a Educaţiei o va avea pentru generaţiile viitoare. Pentru cǎ o Românie competitivǎ într-un sistem european nu poate fi conceputǎ fǎrǎ un învǎţǎmânt modern."
Publicam textul integral al acestei motiuni.
"
MOŢIUNE simplă
„Educaţia – de la supravieţuire la colaps „
Doamnelor şi domnilor senatori
Domnule ministru al Educaţiei,
Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Senat, vă înaintăm prezenta moţiune simplă cu privire la agravarea crizei din învăţământul românesc, ca urmare a lipsei de viziune strategică, a lipsei de transparenţă şi de capacitate managerială ale Guvernului Boc.
Sistemul educaţional şi de învăţământ a reprezentat dintotdeauna un element determinant în evoluţia naţiunilor, constituind, în egală măsură, un factor de progres şi o investiţie în viitor. Este bine cunoscut faptul că, în orice democraţie, într-un guvern care vrea să-şi respecte promisiunile asumate, prestaţia ministrului Educaţiei este la fel de importantă ca şi cea a primului ministru. Pentru că este vorba de persoana care propune, gestionează şi implementează politici publice în domeniul Educaţiei – un domeniu care înseamnă grijă şi responsabilitate pentru generaţia de mâine a României europene.
Din păcate, astăzi în România prestaţiile primului ministru şi ale ministrului Educaţiei faţă de tot ceea ce înseamnă sui-generis EDUCAŢIE sunt identice din punctul de vedere al competenţei şi performanţei manageriale: adică aproape de zero, dacă ne raportăm la orice grilă sau sistem de evaluare folosit de dascăli la notarea elevilor. Tocmai de aceea, nu credem că există dascăl, în România anului 2010, care să dea notă de trecere actualului Guvern şi ministrului Educaţiei!
Domnilor guvernanţi,
Nu s-a schimbat şi nu aţi schimbat nimic în învǎţǎmânt: promovaţi aceeaşi atitudine de dispreţ şi aroganţă faţă de corpul didactic, faţă de elevi şi studenţi, faţă de părinţi!
Nu vă pasă de problemele din educaţie, nu doriţi reformarea acestui domeniu, ci aveţi un singur obiectiv: politizarea sistemului, în dorinţa de a vă fi docil, de a-l subordona, aşa cum încercaţi cu toate categoriile sociale şi în toate segmentele vieţii publice din România!
După pensionari şi salariaţi, după IMM-uri şi şomeri, a venit rândul cadrelor didactice să constate cât de incompetenţi sunteţi!
Mai grav este faptul că, în viziunea Guvernului Boc, situaţia din educaţie se traduce astăzi cu întrebarea: „Cunoaşteţi vreun profesor care moare de foame în România?” Se pare însă că numai domnul ministru Funeriu nu cunoaşte! Altfel cum am putea explica faptul că, în viziunea ministrului Educaţiei statutul cadrelor didactice trebuie să fie cel de… „supravieţuitor”?!
Termenul în care Guvernul Boc defineşte activitatea şi statutul corpului profesoral, aşa cum recunoaşte ministrul Educaţiei, este cel de supravieţuire. „Stimaţi dascăli, mai supravieţuiţi şi până când?”
Doamnelor şi domnilor senatori,
Noi, semnatarii prezentei moţiuni considerăm că drumul pe care a pornit actualul Guvern în domeniul educaţiei s-a încheiat. Domnule ministru Funeriu, direcţia în care doriţi să duceţi EDUCAŢIA este greşită. Reforma pe care o duceţi dumneavoastră şi Guvernul din care faceţi parte este greşită. Acţiunile şi politicile din domeniul educaţiei se rezumă la:
• disponibilizările în primă fază a 15.000 de cadre didactice, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/23 decembrie 2009, pe criterii arbitrare, cunoscute doar de directorii de şcoli promovaţi în aceste funcţii pentru „meritul” de a fi membri PDL;
• salarii mai mici, în baza Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care dispreţuieşte statutul cadrelor didactice;
• diminuarea resurselor şi a investiţiilor din educaţie, tăiate prin Legea Bugetului de stat de la şcoli şi dirijate către ministerele bănoase ale PDL;
• lansarea unui proiect de lege a educaţiei care rămâne sub nivelul nevoilor României şi în discordanţă cu practica europeană şi care va aduce daune elevilor, studenţilor, dascălilor şi familiilor de cetăţeni români.
Îngăduiţi-ne să ne referim în detaliu, în cele ce urmează, la aceste măsuri ale Guvernului, ale Ministerului Educaţiei şi, mai ales, la efectele lor dezastruoase.
1. O acţiune aberantă: disponibilizările de cadre didactice
Nu se poate face educaţie fǎrǎ profesor şi fǎrǎ a avea o stabilitate a sistemului. Din păcate, guvernele Boc II, III, IV au dus şi continuă să promoveze în mod constant o politicǎ de destabilizare şi nesiguranţǎ în sistem, care va avea consecinţe incalculabile asupra elevilor şi, implicit, asupra societǎţii.
Eficientizarea cheltuirii banilor publici nu înseamnă reducerea aleatorie a personalului din sistem. Dar, se pare că guvernul tocmai acest lucru l-a avut în vedere prin OG 114-2009, care a fost concepută la Ministerul Finanţelor şi transmisǎ Ministerlui Educaţiei şi Cercetǎrii, fǎrǎ ca specialiştii din acest minister sǎ facǎ un studiu de impact, care sǎ evalueze situaţia actualǎ din invǎţǎmânt şi sǎ ofere baza ştiinţificǎ pentru luarea unei decizii. Cu atât mai grav cu cât personalul din sistem este insuficient.
Ministerul Finanţelor a cerut MEC sǎ reducǎ 15.000 de posturi. Ministerul Educaţiei a transmis ordinul inspectoratelor şcolare, pe baza unor calcule contabiliceşti şi împǎrţind cele 15.000 de posturi tuturor inspectoratelor şcolare. Mai mult decât atât, a cerut acestora sǎ-şi stabileascǎ singure criteriile dupǎ care urmau sǎ facǎ reducerile respective. Din acest motiv criteriile sunt neunitare, diferite de la judeţ la judeţ. Rezultatul dureros pentru şcoalǎ este acela cǎ profesori marcanţi au intrat pe lista restructurǎrilor.
Reducerea personalului didactic auxiliar şi nedidactic implicǎ elaborarea unei noi metodologii de normare, lucru care nu s-a întâmplat, ministerul lǎsând la cheremul directorilor de şcoli metodele „portocalii” de reducere a posturilor.
Haosul de la minister a fost aruncat în curtea inspectoratelor şcolare. Astfel, unele dintre inspectorate s-au gândit sǎ elimine predarea limbilor strǎine pe grupe de elevi şi desfǎşurarea instruirii practice. Ele au trecut la desfiinţarea de şcoli şi clase sau la comasarea altora. Nu a contat dacǎ şcolile erau dotate cu microbuze sau nu. Nu a contat valoarea investiţiilor fǎcute în reabilitarea şi echiparea acestor scoli. Tot ce a contat a fost numǎrul de posturi care trebuiau sǎ dispară. În acest malaxor au intrat şi normele consilierilor şcolari – care, oricum, erau deficitare în sistem, ale profesorilor documentarişti – (pentru a cǎror pregǎtire a contribuit guvernul liberal, prin protocolul încheiat cu Ambasada Franţei), ale informaticienilor, care oricum sunt prea puţini.
OG loveşte din plin şi comunităţile locale, desfiinţându-le reperul social, adică ŞCOALA!
Se închide în felul acesta poarta spre viaţa culturalǎ în lumea satelor, creşte abandonul şcolar, în timp ce statutul cadrului didactic este subminat şi, în mod inevitabil, calitatea învăţământului scade. Aceasta este prezentarea succintă a efectelor aplicării unei Ordonanţe emise pe furiş de Guvernul Boc.
Domnule ministru Funeriu, poate că profesorii nu vor muri de foame, dar, în mod sigur, sub „conducerea dumneavoastră înţeleaptă”, Educaţia va fi împinsă la moarte sigură!
2. O inacceptabilă diminuare a veniturilor salariaţilor din Educaţie
În dorinţa de a realiza economii cu orice preţ şi de a aşeza sistemul bugetar pe o grilǎ unicǎ, cu dispariţia “salariilor nesimţite “, guvernul Boc a reuşit performanţa de a nemulţumi toate categoriile de bugetari şi, îndeosebi, pe salariaţii din sistemul educaţional. Şi toate acestea au loc în condiţiile în care guvernanţii au susţinut – sus şi tare – cǎ educaţia este prioritate naţională! Culmea ipocriziei!
Deşi premierul Boc a garantat, în mod repetat, în declaraţiile sale publice, că nici un salariat din sistemul de învǎţǎmânt nu va avea veniturile diminuate, aplicarea legii 330/2009 îl contrazice în mod evident, pentru că, în realitate, întreg personalul angajat al sistemului educaţional este afectat în sensul diminuǎrii veniturilor salariale.
Pe de altă parte, anularea unor drepturi statuate prin legea organica 128/1997 (Statutul Personalului Didactic), care asigurau calitatea activitǎţii în domeniul educatiei, îi afecteazǎ atât pe beneficiarii sistemului de învǎţǎmânt (copii şi pǎrinţi), precum şi pe toţi salariaţii sistemului.
Şi atunci ne întrebăm: cum mai poate fi asiguratǎ starea optimǎ de igienǎ a unitǎţilor şcolare şi, implicit, starea de sǎnǎtate a copiilor, când o îngrijitoare primeşte un salariu net de doar 551 lei ? Cum se mai poate desfǎşura în bune condiţii activitatea în laboratoarele şi bibliotecile şcolare, în situaţia în care, prin aplicarea legii 330/2009, din puţinul pe care îl deţineau, cadrele didactice auxiliare au mai pierdut 10-15 %?
Cum mai poate fi atractiv acest domeniu de activitate pentru tinerii absolvenţi de studii superioare, atâta vreme cât, prin aplicarea legii 330/2009 venitul lunar net de 781 lei este total insuficient “ supravieţuirii “ ?
Consecinţa acestei situaţii alarmante este faptul că tot mai mulţi salariaţi pǎrǎsesc sistemul, în timp ce posturile ramase vacante nu mai pot fi ocupate, din cauza OUG 114/2009, emisǎ tot de guvernul Boc.
Drept urmare, prin toate actele normative emise şi asumate de guvernele Boc, s-a ajuns la “performanţa “ unei debandade financiare cvasitotale în sistemul de învǎţǎmânt .
Finanţarea per elev în varianta Boc – Funeriu conduce la incapacitatea sistemului de a acoperi la nivel minimal costurile educaţiei.
3. Un buget falsificat al Educaţiei
Finanţarea Educaţiei, conform Legii Bugetului pe 2010, dezvǎluie adevarata faţǎ a guvernului Boc şi demonstreazǎ minciuna servitǎ românilor în campania electoralǎ. Pentru că, în realitate, bugetul real alocat Educaţiei este unul insuficient pentru salariile profesorilor, şi aşa diminuate! Astfel, bugetul total în 2008 a fost de 11.285.338.000 RON, iar bugetul total în 2010 este de 14.590.490.000 RON.
S-ar putea spune cǎ e o creştere de 29%. Dar: veniturile proprii realizate de MECT în 2008, an în care nu era încă declarată, au fost de 2.412.131.000 RON. Veniturile proprii previzionate de MECT pentru 2010 erau: 8.558.305.000 – TOTAL NEREALIST, de patru ori mai mult decât într-un an când nu era crizǎ !
Astfel, din bugetul de stat, în 2008, s-au alocat: 11.285.338.000 – 2.412.131.000 = 8.873.207.000 RON ! Pentru 2010 rezultǎ : 14.590.490.000 – 8.558.305.000 = 6.032.185.000 RON !
Aşadar, în 2010 guvernul va finanţa educaţia cu 32% mai puţin în comparaţie cu 2008!
Tot primul ministru Boc afirmǎ cǎ bugetul României pe 2010 este unul cu investiţii care sǎ relanseze economia. În bugetul MECTS, Programul de investiţii publice, totalul general pentru 2008 a fost de 8.627.641.000 RON! Pentru 2010 se previzioneazǎ 1.136.709.000 RON, de 8 ori mai puţin sau doar 13% din 2008! Nu existǎ alocǎri în 2010 pentru reparaţii, construcţii şi nici mǎcar pentru încheierea lucrǎrilor începute deja. De asemenea, pentru 2010 nu este prevazutǎ achiziţionarea nici unui microbuz scolar, deşi în incompetenţa sa, conducerea ministerului a trecut deja în acest an la desfiinţarea de şcoli, fǎrǎ însǎ a asigura resursele mutǎrii elevilor. Mai mult decât atât, în 2011 s-au prevǎzut 1.521.086.000 RON şi în 2012 1.573.590.000 RON.
Asadar, pentru perioada 2010 – 2012, cât va mai exista, probabil, vreun guvern al preşedintelui Bǎsescu, bugetul total de investiţii este de 1.136.709.000 + 1.521.086.000 + 1.573.590.000 = 4.231.385.000 RON, adicǎ mai puţin de jumǎtate decât în 2008!
În ceea ce priveşte cheltuielile de capital pentru învǎţǎmântul preuniversitar:
- în 2008: 627.748.000 ron;
- în 2009: 191.600.000 ron;
- în 2010: ZERO Ron!
Cu alte cuvinte, pentru învǎţǎmântul preuniversitar, nu se vor mai da bani prin Hotǎrâri de Guvern cǎtre primǎrii!
Pentru învǎţǎmântul universitar:
- în 2008: 163.642.000 ron ;
- în 2010: 15.000.000 ron sau 150 miliarde lei vechi, pentru tot învǎţǎmântul universitar!
Acest lucru înseamnǎ cǎ, în medie, pentru fiecare din cele 49 de universitǎţi civile de stat, revin aproape 300.000 lei vechi pentru reparaţiile clǎdirilor din proprietate. Aceste cifre exacte ale educaţiei, domnule Funeriu, ilustreazǎ în modul cel mai evident urmǎtoarele adevǎruri:
1). Tabloul exact al incapacitǎţii dumneavoastrǎ de a susţine domeniul pe care temporar şi în mod dezastruos îl gestionaţi;
2). Incapacitatea domnului Emil Boc de a conduce corect acest guvern. Şcoala este sacrificatǎ în favoarea turismului, a Servicii Speciale şi a baronilor asfaltului;
3). Dupǎ ignorarea cu bunǎ ştiinţǎ a Pactului pentru Educaţie, autorii noii Legi a Educaţiei Naţionale şi, nu in ultimul rând, preşedintele Traian Bǎsescu (al cǎrui interes pentru Educaţie este doar mimat), continuǎ sǎ susţinǎ cu ipocrizie cǎ doresc restructurarea din temelii a acestui domeniu şi cǎ reforma învǎţǎmântului, în viziunea domniilor lor, va scoate România din crizǎ. Nimic mai fals!
Fondurile Structurale – resursa care poate să susţină dezvoltarea sistemului – sunt neglijate total de către ministerul condus de domnul Funeriu. Guvernarea liberală a lăsat nouă proiecte strategice derulate prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanţarea în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Au fost blocate! Din suma aprobată de aproximativ 300.000.000 RON au fost cheltuiţi aproximativ 5.000.000 RON. În aceste condiţii, se mai poate vorbi, oare, de corelarea utilizării fondurilor structurale cu priorităţile sistemului educaţional prin proiecte care să asigure punerea în practică a strategiilor de reformă?
Blocarea vine din lipsa asumării responsabilităţii la nivel instituţional si din ineficienţa factorilor de decizie.
Câte proiecte are MECTS depuse prin Programul Operaţional Regional, care permite construirea de campusuri şcolare şi centre de formare?
4. Un proiect de lege a educaţiei care politizează, birocratizează şi subminează Educaţia
PNL a recurs în numeroase ocazii la gesturi publice pentru a-i reaminti premierului Boc că domnia sa ar trebui să se numere printre cei care veghează la respectarea legii şi a statului de drept în România.
Cu surprindere însă, constat că aţi „discutat şi avizat” deja, într-o primă lectură, noul proiect de lege privind educaţia naţională, deşi Legea privind transparenţa decizională (Legea nr. 52/2003) prevede în mod clar că « anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice ».
Mai mult decât atât, aţi decis, împreunǎ cu ministrul Funeriu, într-un gest de mare largheţe constituţională, să supuneţi totuşi noua lege dezbaterii publice, dar pentru o perioadă de doar două săptămâni. Domnule ministru, vǎ reamintim informez că legea nu constituie obiect de negociere, mai ales când este vorba despre termene atât de clar stipulate.
În plus, cele două săptămâni sunt total insuficiente pentru o dezbatere serioasă şi aplicată pe marginea unui proiect atât de important precum cel al educaţiei naţionale, cu toţi factorii implicaţi:
sindicate, societate civilă, comisii parlamentare de resort, directori de
şcoli, reprezentanţi ai părinţilor şi, nu în ultimul rând, cu Opoziţia.
Cu totul altul era spiritul Pactului Naţional pentru
Educaţie, semnat în 2008 de toate partidele parlamentare - stabilirea unei
strategii comune pe termen lung (2009 - 2015) şi asumarea unor obiective cel puţin ambiţioase, precum:
• situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale în topul primelor 10 ţări ale lumii;
• plasarea a cel puţin trei universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din lume;
• creşterea de cinci ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare;
• reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5%;
• eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copii cu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;
• transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituţii, publice sau private;
• creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor la educaţia permanentă;
• transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;
• centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);
• alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare.
Câte dintre aceste principii se regăsesc, domnule prim-ministru, în acest nou proiect de lege a educaţiei, elaborat într-o manieră total netransparentă şi pentru care acordaţi un timp de dezbatere atât de scurt?
Consideram că aţi invocat Pactul pentru Educaţie pentru a vă legitima demersul într-o manieră politicianistă şi că aţi recurs la aceste două săptămâni pentru că, în realitate, nu doriţi un dialog serios, nici cu sindicatele din învăţământ, nici cu partidele parlamentare şi nici cu reprezentanţii societăţii civile.
Noi, semnatarii moţiunii dorim sǎ credem că un ministru de talia dumneavoastră este conştient de faptul că şi-a asumat un mare risc în privinţa acestui proiect, neacceptat tocmai de cǎtre acei factori asupra cǎrora efectele legii se repercuteazǎ în mod direct – sindicate, rectori, pǎrinţi, studenţi, elevi.
Proiectul legii educaţiei în concepţia guvernului Boc este o probǎ de diletantism, lipsit de viziune şi perspectivă, este un colaj peticit, care amestecă termeni juridici cu improvizaţii de psihologie, pedagogie şi management, fără a ţine seama de tradiţia şcolii româneşti şi în total dezacord cu realitatea sistemului, cu specificul naţional, cu nevoile societăţii româneşti şi, nu în ultimul rând, cu recomandările UE în domeniu.
Cu toate că orice sistem de educaţie este construit doi piloni – elevul şi profesorul – aceştia sunt complet ignoraţi în noul proiect de lege. Astfel, nu este încurajată nici competenţa, nici valoarea, ci dimpotrivă, profesorului i se conferă doar un rol funcţionăresc. Pe de o parte, dispare noţiunea de titular în sistem, pe de altă parte accesul tinerilor în sistem este mult îngreunat, restrictiv şi descurajat. Astfel, pentru a pătrunde în sistem, într-un an, un tânăr absolvent are de susţinut masteratul, concursul pentru ocuparea postului în vederea efectuării stagiului, douǎ inspecţii la clasă, evaluarea anului de stagiu şi a portofoliului, examenul de definitivat şi concursul de titularizare.
Din cauza incoerenţei şi a desprinderii de realitate, legea propusă nu promovează un sistem de educaţie atractiv, nici pentru elevi, nici pentru profesori. Părinţii, numiţi cu emfază beneficiari, alături de comunitate, sunt doar invocaţi, fără a li se oferi nimic din ceea ce ar trebui să ofere un sistem naţional de învăţământ.
Proiectul propus utilizează concepte, termeni şi noţiuni pe care nu le defineşte, inducând interpretări şi confuzii sau suprapuneri cu prevederi legale existente, cu valori şi concepte recunoscute. Apar multe inconsecvenţe, confuzii conceptuale, contradicţii, care creeazǎ ambiguitǎţi nedorite. Este evidentă disproporţia dintre subiectele abordate, în sensul că unele sunt detaliate excesiv, în vreme ce altele, de aceeaşi importanţă, fac trimitere la metodologii ulterioare.
Aplicarea legii necesitǎ 136 de hotǎrâri de guvern!
Un astfel de exemplu este cel al învăţământului confesional, care apare meteoric, nefiind inclus nici în învǎţǎmântul public, nici în cel privat.
Capitolul ,,curriculum,, este abordat în mod diletant, creându-se imaginea periculoasă a competenţelor ca organizator de curriculum. Reducerea finalităţilor sistemului la cele şapte competenţe mereu repetate restrâng şi minimalizează rolul şi instrumentele unui sistem coerent şi eficient de educaţie. Găselniţa, numită foarte pretenţios, dar nefundamentat, ,,consorţiu şcolar,, , nu rezolvă problema resursei umane din sistem şi nici cea a finanţării educaţiei.
În proiect apar lacune sau aspecte foarte importante ale educaţiei, care sunt tratate superficial:
• Problema manualelor alternative, asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar care se reduce la birocraţie şi la multiplicarea inutilă a responsabilităţilor în sistem, modul în care MECTS îşi defineşte funcţiile (unele dintre acestea pot fi realizate numai prin externalizare, dar nu sunt specificate instituţiile şi mecanismele respective externe);
• Prea multe soluţii la tezele propuse sunt lăsate în seama hotărârilor de guvern şi a ordinelor de ministru, ceea ce duce la incoerenţă, subiectivism, destabilizare şi fluctuaţie în funcţie de minister şi evoluţiile politice: formele de învăţământ obligatoriu, admiterea în liceu, examenul de certificare a competenţelor profesionale;
• Structura propusă pentru admiterea în liceu se abate de la principiul descentralizării, este confuză şi incompletă, la fel ca prevederile privind mobilitatea personalului didactic;
• Formarea personalului didactic, care este o componentă de bază a reformei, este tratată superficial.
Lipsa unor studii de impact si a studiilor specifice fac ca schimbările preconizate să poată produce efecte imprevizibile şi păguboase.
Se invocă principiile descentralizării şi subsidiarităţii, dar, în fapt, se deschide calea centralizării excesive a sistemului de educaţie, prin impunerea tuturor deciziilor, metodologiilor şi ordinelor de sus în jos. Sub acoperirea unor enunţuri formale, politizarea sistemului devine tot mai acută!
Directorul unităţii de învăţământ are un statut neclar. Acesta încheie diferite contracte de management şi de performanţă, fiind subordonat atât Consiliului local/judeţean, cât şi inspectoratului şcolar, respectiv ministrului educaţiei. Eliberarea din funcţie a unui director se va face prin liberul arbitraj al politicului, reprezentat de consiliul local/judeţean sau al inspectoratului şcolar. Structura propusă pentru consiliul de administraţie face ca reprezentanţii şcolii să aibă doar un rol decorativ, atâta timp cât au doar 1/3 din membri, fără reprezentanţi ai elevilor şi fără dreptul vreunui cadru didactic de a fi preşedinte.
În ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar sunt invocate fel de fel de tipuri de finanţare, cu traseul irealizabil de la finanţele publice direct la unitatea de învăţământ, dar cu aprobările tuturor forurilor cu componentă politică.
De altfel, bacalaureatul propus este mult „simplificat”, formal, nerelevant, discriminatoriu şi încalcă principiul şanselor egale.
Legea propusă nu lasă timp pentru crearea condiţiilor de implementare a schimbărilor, adică dotare şi formare. Fără resurse umane şi instituiţionale reale necesare unei adevărate reforme, proiectul rămâne o însăilare din diverse surse, în spatele căreia o mână de specialişti aparenţi şi veleitari, necunoscători ai realităţii educaţiei româneşti, caută să exploateze o oportunitate politică.
În ceea ce priveşte învăţământul universitar, proiectul Legii educaţiei 2010 reflectă o redactare grăbită, de circumstanţă, în care abundă neconcordanţele între propunerile referitoare la aceleaşi probleme care apar în titluri sau articole diferite, formulările neglijente care încalcă nu numai o minimă coerenţă din punct de vedere juridic, dar chiar şi acurateţea gramaticală indispensabilă unei Legi a învăţământului.
Dincolo de carenţele evidente, de viziune, de concepţie, de redactare, de limbaj, se impune luarea în considerare, de către autorităţi, a câtorva obiecţii de fond, profund întemeiate, la adresa acestui proiect:
a) Autonomia universitară, proclamată în mod verbal, formal, este încălcată flagrant, golită practic de conţinut prin majoritatea reglementărilor care rezervă rolul decisiv metodologiei de aplicare, ce provine de la decizia centrală. În locul unui sistem bazat pe autonomie universitară, proiectul aduce un sistem centralist şi puternic birocratizat.
b) Rolul şi locul, cu totul marginal, rezervat în proiect reglementărilor concrete privitoare la cercetarea ştiinţifică contravine flagrant ideii unor universităţi consacrate prin misiunea educativă şi ştiinţifică deopotrivă. Ar trebui luat în seamă faptul că orice societate din era postbelică s-a modernizat folosindu-se de universităţi, sprijinindu-le şi dezvoltându-le pe acestea, înainte de toate sub aspectul capacităţii de dezvoltare ştiinţifică. Cine minimalizează importanţa cercetării ştiinţifice se condamnă la înapoiere.
c) Mecanismele preconizate în vederea selectării Rectoratelor deschid în România calea imixtiunii factorului politic, neacademic, încălcând în mod flagrant principiul esenţial al depolitizării, ca o componentă indispensabilă a autonomiei universitare. Proiectul de Lege 2010 trădează voinţa unor grupuri de a acapara în mod fraudulos conducerea universităţilor, în dauna intereselor dezvoltării universitare. Politizarea conducerilor universităţilor, promovată tacit de proiectul de lege 2010, este unul dintre cele mai grave atentate la dezvoltarea universitară în România de după 1989!
d) Stabilirea mecanică a unui criteriu de pensionare pentru profesorii universitari antrenează o hemoragie a valorilor prin (migrarea efectivă a foarte mulţi profesori, care nu vor accepta ca soarta lor să depindă de deciziile a tot felul de amatori ajunşi universitari sau politruci mascaţi). A forţa pensionarea profesorilor universitari de înaltă performanţă la 65 de ani, fără a lua în seamă opera şi valoarea efectivă a fiecăruia, va priva instituţiile româneşti de cea mai calificată parte a specialiştilor. Acest tip de presiune are multe implicaţii juridice (de pildă doctoranzii pot acţiona în justiţie aplicarea contractelor de studii). O astfel de forţare a mai fost practicată doar de regimurile de dictatură din România (vezi Carol al II-lea, vezi Reforma din 1948, vezi ultimi ani ai regimului Ceauşescu). Forţarea va afecta grav un sistem aflat în criză de specialişti, al căror efectiv real este sub nevoile existente. Expansiunea necesară în vederea depăşirii unor decalaje istorice presupune păstrarea şi nu îndepărtarea personalităţilor consacrate printr-o operă relevantă. Forţarea amintită este în evidentă contradicţie cu tendinţa generală în sistemele avansate din ţările europene (Germania, Italia etc.) şi cu soluţiile practicate de SUA, Canada şi alte ţări, de extindere a perioadei în care experienţa unor generaţii de valoare recunoscută poate fi pusă în folosul asigurării calităţii învăţământului superior.
e) La finanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în condiţiile în care, este de aşteptat cǎ Guvernul nu va avea capacitatea de a asigura banii necesari. În preuniversitar se vorbeşte de „finanţare de bază”, „finanţare complementară”, „finanţare suplimentară”, „venituri proprii”, în vreme ce nu se asigură salariile. Acelaşi limbaj se foloseşte în cazul universităţilor, în vreme ce ministerul nu îşi poate acoperi angajamentele minimale. Universităţile funcţionează pe bază de „contract instituţional” cu ministerul, dar acesta blochează posturile didactice! Aşa stând lucrurile, proiectul de lege 2010 pare mai curând o manevră de deturnare a atenţiei cetăţenilor de la gravele consecinţe ale incompetenţei administraţiei ţării.
f) Lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului românesc de azi. În preuniversitar nu se rezolvă nimic dacă nu întărim statutul social al învăţătorului (institutorului) şi profesorului. În universitar, nici o reformă nu reuşeşte autonomia si raspunderea publica a universitatii. Nici un sistem de educaţie nu reuşeşte dacă nu încurajează elevul şi studentul la dezvoltare intelectual-morală. Nici un beneficiar nu va sprijini şcolile, liceele, facultăţile, dacă acestea nu sunt orientate spre inovaţie cognitivă, tehnologică, societală. Învăţământul din România nu se eliberează de tarele care-l împovărează astăzi (politizarea, corupţia, incompetenţa administraţiei, demotivarea) fără a reduce birocratizarea, pe care acest proiect de lege ameninţă să o sporească încă o dată. Cu proiectul educaţiei 2010, în locul unui învăţământ orientat spre inovaţie, România va avea un învăţământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după 1989, pe care caută să îl controleze tot felul de „experţi” de mâna a şaptea şi de politruci anacronici.
Trebuie subliniatǎ necesitatea elaborǎrii unui alt proiect de lege al Educaţiei – de cǎtre persoane cu înaltǎ competenţǎ – şi care sǎ ţinǎ seama de interesul public.
Moţiunea pe care v-am prezentat-o astǎzi se doreşte a fi, înainte de orice, un apel la trezirea conştiinţei întregii clase politice, datǎ fiind importanţa uriaşǎ pe care o nouǎ lege a Educaţiei o va avea pentru generaţiile viitoare. Pentru cǎ o Românie competitivǎ într-un sistem european nu poate fi conceputǎ fǎrǎ un învǎţǎmânt modern."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
