Motiunea de cenzura a PNL „Educaţia – de la supravieţuire la colaps ”

Motiunea simpla introdusa de catre PNL, intitulata "Educatia - de la supravietuire la colaps" a fost depusa miercuri 31 martie 2010 la Senat.Aceasta motiune cuprinde 4 capitole si a fost semnata de un numar de 41 de senatori.Senatorii semnatari ai acestei motiuni atrag atenţia asupra a patru probleme importante cu care se confruntă învăţământul românesc: disponibilizările, Legea salarizării unitare, bugetul şi Legea Educaţiei. Moţiunea urmează să fie dezbătută miercurea viitoare, în plenul Senatului.
Publicam textul integral al acestei motiuni.


"
MOŢIUNE simplă

„Educaţia – de la supravieţuire la colaps „

Doamnelor şi domnilor senatori
Domnule ministru al Educaţiei,

Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Senat, vă înaintăm prezenta moţiune simplă cu privire la agravarea crizei din învăţământul românesc, ca urmare a lipsei de viziune strategică, a lipsei de transparenţă şi de capacitate managerială ale Guvernului Boc.
Sistemul educaţional şi de învăţământ a reprezentat dintotdeauna un element determinant în evoluţia naţiunilor, constituind, în egală măsură, un factor de progres şi o investiţie în viitor. Este bine cunoscut faptul că, în orice democraţie, într-un guvern care vrea să-şi respecte promisiunile asumate, prestaţia ministrului Educaţiei este la fel de importantă ca şi cea a primului ministru. Pentru că este vorba de persoana care propune, gestionează şi implementează politici publice în domeniul Educaţiei – un domeniu care înseamnă grijă şi responsabilitate pentru generaţia de mâine a României europene.
Din păcate, astăzi în România prestaţiile primului ministru şi ale ministrului Educaţiei faţă de tot ceea ce înseamnă sui-generis EDUCAŢIE sunt identice din punctul de vedere al competenţei şi performanţei manageriale: adică aproape de zero, dacă ne raportăm la orice grilă sau sistem de evaluare folosit de dascăli la notarea elevilor. Tocmai de aceea, nu credem că există dascăl, în România anului 2010, care să dea notă de trecere actualului Guvern şi ministrului Educaţiei!
Domnilor guvernanţi,
Nu s-a schimbat şi nu aţi schimbat nimic în învǎţǎmânt: promovaţi aceeaşi atitudine de dispreţ şi aroganţă faţă de corpul didactic, faţă de elevi şi studenţi, faţă de părinţi!
Nu vă pasă de problemele din educaţie, nu doriţi reformarea acestui domeniu, ci aveţi un singur obiectiv: politizarea sistemului, în dorinţa de a vă fi docil, de a-l subordona, aşa cum încercaţi cu toate categoriile sociale şi în toate segmentele vieţii publice din România!
După pensionari şi salariaţi, după IMM-uri şi şomeri, a venit rândul cadrelor didactice să constate cât de incompetenţi sunteţi!
Mai grav este faptul că, în viziunea Guvernului Boc, situaţia din educaţie se traduce astăzi cu întrebarea: „Cunoaşteţi vreun profesor care moare de foame în România?” Se pare însă că numai domnul ministru Funeriu nu cunoaşte! Altfel cum am putea explica faptul că, în viziunea ministrului Educaţiei statutul cadrelor didactice trebuie să fie cel de… „supravieţuitor”?!
Termenul în care Guvernul Boc defineşte activitatea şi statutul corpului profesoral, aşa cum recunoaşte ministrul Educaţiei, este cel de supravieţuire. „Stimaţi dascăli, mai supravieţuiţi şi până când?”

Doamnelor şi domnilor senatori,

Noi, semnatarii prezentei moţiuni considerăm că drumul pe care a pornit actualul Guvern în domeniul educaţiei s-a încheiat. Domnule ministru Funeriu, direcţia în care doriţi să duceţi EDUCAŢIA este greşită. Reforma pe care o duceţi dumneavoastră şi Guvernul din care faceţi parte este greşită. Acţiunile şi politicile din domeniul educaţiei se rezumă la:
• disponibilizările în primă fază a 15.000 de cadre didactice, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/23 decembrie 2009, pe criterii arbitrare, cunoscute doar de directorii de şcoli promovaţi în aceste funcţii pentru „meritul” de a fi membri PDL;
• salarii mai mici, în baza Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care dispreţuieşte statutul cadrelor didactice;
• diminuarea resurselor şi a investiţiilor din educaţie, tăiate prin Legea Bugetului de stat de la şcoli şi dirijate către ministerele bănoase ale PDL;
• lansarea unui proiect de lege a educaţiei care rămâne sub nivelul nevoilor României şi în discordanţă cu practica europeană şi care va aduce daune elevilor, studenţilor, dascălilor şi familiilor de cetăţeni români.

Îngăduiţi-ne să ne referim în detaliu, în cele ce urmează, la aceste măsuri ale Guvernului, ale Ministerului Educaţiei şi, mai ales, la efectele lor dezastruoase.
1. O acţiune aberantă: disponibilizările de cadre didactice
Nu se poate face educaţie fǎrǎ profesor şi fǎrǎ a avea o stabilitate a sistemului. Din păcate, guvernele Boc II, III, IV au dus şi continuă să promoveze în mod constant o politicǎ de destabilizare şi nesiguranţǎ în sistem, care va avea consecinţe incalculabile asupra elevilor şi, implicit, asupra societǎţii.
Eficientizarea cheltuirii banilor publici nu înseamnă reducerea aleatorie a personalului din sistem. Dar, se pare că guvernul tocmai acest lucru l-a avut în vedere prin OG 114-2009, care a fost concepută la Ministerul Finanţelor şi transmisǎ Ministerlui Educaţiei şi Cercetǎrii, fǎrǎ ca specialiştii din acest minister sǎ facǎ un studiu de impact, care sǎ evalueze situaţia actualǎ din invǎţǎmânt şi sǎ ofere baza ştiinţificǎ pentru luarea unei decizii. Cu atât mai grav cu cât personalul din sistem este insuficient.
Ministerul Finanţelor a cerut MEC sǎ reducǎ 15.000 de posturi. Ministerul Educaţiei a transmis ordinul inspectoratelor şcolare, pe baza unor calcule contabiliceşti şi împǎrţind cele 15.000 de posturi tuturor inspectoratelor şcolare. Mai mult decât atât, a cerut acestora sǎ-şi stabileascǎ singure criteriile dupǎ care urmau sǎ facǎ reducerile respective. Din acest motiv criteriile sunt neunitare, diferite de la judeţ la judeţ. Rezultatul dureros pentru şcoalǎ este acela cǎ profesori marcanţi au intrat pe lista restructurǎrilor.
Reducerea personalului didactic auxiliar şi nedidactic implicǎ elaborarea unei noi metodologii de normare, lucru care nu s-a întâmplat, ministerul lǎsând la cheremul directorilor de şcoli metodele „portocalii” de reducere a posturilor.
Haosul de la minister a fost aruncat în curtea inspectoratelor şcolare. Astfel, unele dintre inspectorate s-au gândit sǎ elimine predarea limbilor strǎine pe grupe de elevi şi desfǎşurarea instruirii practice. Ele au trecut la desfiinţarea de şcoli şi clase sau la comasarea altora. Nu a contat dacǎ şcolile erau dotate cu microbuze sau nu. Nu a contat valoarea investiţiilor fǎcute în reabilitarea şi echiparea acestor scoli. Tot ce a contat a fost numǎrul de posturi care trebuiau sǎ dispară. În acest malaxor au intrat şi normele consilierilor şcolari – care, oricum, erau deficitare în sistem, ale profesorilor documentarişti – (pentru a cǎror pregǎtire a contribuit guvernul liberal, prin protocolul încheiat cu Ambasada Franţei), ale informaticienilor, care oricum sunt prea puţini.
OG loveşte din plin şi comunităţile locale, desfiinţându-le reperul social, adică ŞCOALA!
Se închide în felul acesta poarta spre viaţa culturalǎ în lumea satelor, creşte abandonul şcolar, în timp ce statutul cadrului didactic este subminat şi, în mod inevitabil, calitatea învăţământului scade. Aceasta este prezentarea succintă a efectelor aplicării unei Ordonanţe emise pe furiş de Guvernul Boc.
Domnule ministru Funeriu, poate că profesorii nu vor muri de foame, dar, în mod sigur, sub „conducerea dumneavoastră înţeleaptă”, Educaţia va fi împinsă la moarte sigură!

2. O inacceptabilă diminuare a veniturilor salariaţilor din Educaţie

În dorinţa de a realiza economii cu orice preţ şi de a aşeza sistemul bugetar pe o grilǎ unicǎ, cu dispariţia “salariilor nesimţite “, guvernul Boc a reuşit performanţa de a nemulţumi toate categoriile de bugetari şi, îndeosebi, pe salariaţii din sistemul educaţional. Şi toate acestea au loc în condiţiile în care guvernanţii au susţinut – sus şi tare – cǎ educaţia este prioritate naţională! Culmea ipocriziei!
Deşi premierul Boc a garantat, în mod repetat, în declaraţiile sale publice, că nici un salariat din sistemul de învǎţǎmânt nu va avea veniturile diminuate, aplicarea legii 330/2009 îl contrazice în mod evident, pentru că, în realitate, întreg personalul angajat al sistemului educaţional este afectat în sensul diminuǎrii veniturilor salariale.
Pe de altă parte, anularea unor drepturi statuate prin legea organica 128/1997 (Statutul Personalului Didactic), care asigurau calitatea activitǎţii în domeniul educatiei, îi afecteazǎ atât pe beneficiarii sistemului de învǎţǎmânt (copii şi pǎrinţi), precum şi pe toţi salariaţii sistemului.
Şi atunci ne întrebăm: cum mai poate fi asiguratǎ starea optimǎ de igienǎ a unitǎţilor şcolare şi, implicit, starea de sǎnǎtate a copiilor, când o îngrijitoare primeşte un salariu net de doar 551 lei ? Cum se mai poate desfǎşura în bune condiţii activitatea în laboratoarele şi bibliotecile şcolare, în situaţia în care, prin aplicarea legii 330/2009, din puţinul pe care îl deţineau, cadrele didactice auxiliare au mai pierdut 10-15 %?
Cum mai poate fi atractiv acest domeniu de activitate pentru tinerii absolvenţi de studii superioare, atâta vreme cât, prin aplicarea legii 330/2009 venitul lunar net de 781 lei este total insuficient “ supravieţuirii “ ?
Consecinţa acestei situaţii alarmante este faptul că tot mai mulţi salariaţi pǎrǎsesc sistemul, în timp ce posturile ramase vacante nu mai pot fi ocupate, din cauza OUG 114/2009, emisǎ tot de guvernul Boc.
Drept urmare, prin toate actele normative emise şi asumate de guvernele Boc, s-a ajuns la “performanţa “ unei debandade financiare cvasitotale în sistemul de învǎţǎmânt .
Finanţarea per elev în varianta Boc – Funeriu conduce la incapacitatea sistemului de a acoperi la nivel minimal costurile educaţiei.

3. Un buget falsificat al Educaţiei

Finanţarea Educaţiei, conform Legii Bugetului pe 2010, dezvǎluie adevarata faţǎ a guvernului Boc şi demonstreazǎ minciuna servitǎ românilor în campania electoralǎ. Pentru că, în realitate, bugetul real alocat Educaţiei este unul insuficient pentru salariile profesorilor, şi aşa diminuate! Astfel, bugetul total în 2008 a fost de 11.285.338.000 RON, iar bugetul total în 2010 este de 14.590.490.000 RON.
S-ar putea spune cǎ e o creştere de 29%. Dar: veniturile proprii realizate de MECT în 2008, an în care nu era încă declarată, au fost de 2.412.131.000 RON. Veniturile proprii previzionate de MECT pentru 2010 erau: 8.558.305.000 – TOTAL NEREALIST, de patru ori mai mult decât într-un an când nu era crizǎ !
Astfel, din bugetul de stat, în 2008, s-au alocat: 11.285.338.000 – 2.412.131.000 = 8.873.207.000 RON ! Pentru 2010 rezultǎ : 14.590.490.000 – 8.558.305.000 = 6.032.185.000 RON !
Aşadar, în 2010 guvernul va finanţa educaţia cu 32% mai puţin în comparaţie cu 2008!
Tot primul ministru Boc afirmǎ cǎ bugetul României pe 2010 este unul cu investiţii care sǎ relanseze economia. În bugetul MECTS, Programul de investiţii publice, totalul general pentru 2008 a fost de 8.627.641.000 RON! Pentru 2010 se previzioneazǎ 1.136.709.000 RON, de 8 ori mai puţin sau doar 13% din 2008! Nu existǎ alocǎri în 2010 pentru reparaţii, construcţii şi nici mǎcar pentru încheierea lucrǎrilor începute deja. De asemenea, pentru 2010 nu este prevazutǎ achiziţionarea nici unui microbuz scolar, deşi în incompetenţa sa, conducerea ministerului a trecut deja în acest an la desfiinţarea de şcoli, fǎrǎ însǎ a asigura resursele mutǎrii elevilor. Mai mult decât atât, în 2011 s-au prevǎzut 1.521.086.000 RON şi în 2012 1.573.590.000 RON.
Asadar, pentru perioada 2010 – 2012, cât va mai exista, probabil, vreun guvern al preşedintelui Bǎsescu, bugetul total de investiţii este de 1.136.709.000 + 1.521.086.000 + 1.573.590.000 = 4.231.385.000 RON, adicǎ mai puţin de jumǎtate decât în 2008!
În ceea ce priveşte cheltuielile de capital pentru învǎţǎmântul preuniversitar:
- în 2008: 627.748.000 ron;
- în 2009: 191.600.000 ron;
- în 2010: ZERO Ron!
Cu alte cuvinte, pentru învǎţǎmântul preuniversitar, nu se vor mai da bani prin Hotǎrâri de Guvern cǎtre primǎrii!
Pentru învǎţǎmântul universitar:
- în 2008: 163.642.000 ron ;
- în 2010: 15.000.000 ron sau 150 miliarde lei vechi, pentru tot învǎţǎmântul universitar!
Acest lucru înseamnǎ cǎ, în medie, pentru fiecare din cele 49 de universitǎţi civile de stat, revin aproape 300.000 lei vechi pentru reparaţiile clǎdirilor din proprietate. Aceste cifre exacte ale educaţiei, domnule Funeriu, ilustreazǎ în modul cel mai evident urmǎtoarele adevǎruri:

1). Tabloul exact al incapacitǎţii dumneavoastrǎ de a susţine domeniul pe care temporar şi în mod dezastruos îl gestionaţi;
2). Incapacitatea domnului Emil Boc de a conduce corect acest guvern. Şcoala este sacrificatǎ în favoarea turismului, a Servicii Speciale şi a baronilor asfaltului;
3). Dupǎ ignorarea cu bunǎ ştiinţǎ a Pactului pentru Educaţie, autorii noii Legi a Educaţiei Naţionale şi, nu in ultimul rând, preşedintele Traian Bǎsescu (al cǎrui interes pentru Educaţie este doar mimat), continuǎ sǎ susţinǎ cu ipocrizie cǎ doresc restructurarea din temelii a acestui domeniu şi cǎ reforma învǎţǎmântului, în viziunea domniilor lor, va scoate România din crizǎ. Nimic mai fals!

Fondurile Structurale – resursa care poate să susţină dezvoltarea sistemului – sunt neglijate total de către ministerul condus de domnul Funeriu. Guvernarea liberală a lăsat nouă proiecte strategice derulate prin Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanţarea în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Au fost blocate! Din suma aprobată de aproximativ 300.000.000 RON au fost cheltuiţi aproximativ 5.000.000 RON. În aceste condiţii, se mai poate vorbi, oare, de corelarea utilizării fondurilor structurale cu priorităţile sistemului educaţional prin proiecte care să asigure punerea în practică a strategiilor de reformă?
Blocarea vine din lipsa asumării responsabilităţii la nivel instituţional si din ineficienţa factorilor de decizie.
Câte proiecte are MECTS depuse prin Programul Operaţional Regional, care permite construirea de campusuri şcolare şi centre de formare?

4. Un proiect de lege a educaţiei care politizează, birocratizează şi subminează Educaţia

PNL a recurs în numeroase ocazii la gesturi publice pentru a-i reaminti premierului Boc că domnia sa ar trebui să se numere printre cei care veghează la respectarea legii şi a statului de drept în România.
Cu surprindere însă, constat că aţi „discutat şi avizat” deja, într-o primă lectură, noul proiect de lege privind educaţia naţională, deşi Legea privind transparenţa decizională (Legea nr. 52/2003) prevede în mod clar că « anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare de către autorităţile publice ».
Mai mult decât atât, aţi decis, împreunǎ cu ministrul Funeriu, într-un gest de mare largheţe constituţională, să supuneţi totuşi noua lege dezbaterii publice, dar pentru o perioadă de doar două săptămâni. Domnule ministru, vǎ reamintim informez că legea nu constituie obiect de negociere, mai ales când este vorba despre termene atât de clar stipulate.
În plus, cele două săptămâni sunt total insuficiente pentru o dezbatere serioasă şi aplicată pe marginea unui proiect atât de important precum cel al educaţiei naţionale, cu toţi factorii implicaţi:
sindicate, societate civilă, comisii parlamentare de resort, directori de
şcoli, reprezentanţi ai părinţilor şi, nu în ultimul rând, cu Opoziţia.
Cu totul altul era spiritul Pactului Naţional pentru
Educaţie, semnat în 2008 de toate partidele parlamentare - stabilirea unei
strategii comune pe termen lung (2009 - 2015) şi asumarea unor obiective cel puţin ambiţioase, precum:
• situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale în topul primelor 10 ţări ale lumii;
• plasarea a cel puţin trei universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din lume;
• creşterea de cinci ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare;
• reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5%;
• eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copii cu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;
• transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituţii, publice sau private;
• creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor la educaţia permanentă;
• transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;
• centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);
• alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare.

Câte dintre aceste principii se regăsesc, domnule prim-ministru, în acest nou proiect de lege a educaţiei, elaborat într-o manieră total netransparentă şi pentru care acordaţi un timp de dezbatere atât de scurt?
Consideram că aţi invocat Pactul pentru Educaţie pentru a vă legitima demersul într-o manieră politicianistă şi că aţi recurs la aceste două săptămâni pentru că, în realitate, nu doriţi un dialog serios, nici cu sindicatele din învăţământ, nici cu partidele parlamentare şi nici cu reprezentanţii societăţii civile.
Noi, semnatarii moţiunii dorim sǎ credem că un ministru de talia dumneavoastră este conştient de faptul că şi-a asumat un mare risc în privinţa acestui proiect, neacceptat tocmai de cǎtre acei factori asupra cǎrora efectele legii se repercuteazǎ în mod direct – sindicate, rectori, pǎrinţi, studenţi, elevi.

Proiectul legii educaţiei în concepţia guvernului Boc este o probǎ de diletantism, lipsit de viziune şi perspectivă, este un colaj peticit, care amestecă termeni juridici cu improvizaţii de psihologie, pedagogie şi management, fără a ţine seama de tradiţia şcolii româneşti şi în total dezacord cu realitatea sistemului, cu specificul naţional, cu nevoile societăţii româneşti şi, nu în ultimul rând, cu recomandările UE în domeniu.

Cu toate că orice sistem de educaţie este construit doi piloni – elevul şi profesorul – aceştia sunt complet ignoraţi în noul proiect de lege. Astfel, nu este încurajată nici competenţa, nici valoarea, ci dimpotrivă, profesorului i se conferă doar un rol funcţionăresc. Pe de o parte, dispare noţiunea de titular în sistem, pe de altă parte accesul tinerilor în sistem este mult îngreunat, restrictiv şi descurajat. Astfel, pentru a pătrunde în sistem, într-un an, un tânăr absolvent are de susţinut masteratul, concursul pentru ocuparea postului în vederea efectuării stagiului, douǎ inspecţii la clasă, evaluarea anului de stagiu şi a portofoliului, examenul de definitivat şi concursul de titularizare.
Din cauza incoerenţei şi a desprinderii de realitate, legea propusă nu promovează un sistem de educaţie atractiv, nici pentru elevi, nici pentru profesori. Părinţii, numiţi cu emfază beneficiari, alături de comunitate, sunt doar invocaţi, fără a li se oferi nimic din ceea ce ar trebui să ofere un sistem naţional de învăţământ.
Proiectul propus utilizează concepte, termeni şi noţiuni pe care nu le defineşte, inducând interpretări şi confuzii sau suprapuneri cu prevederi legale existente, cu valori şi concepte recunoscute. Apar multe inconsecvenţe, confuzii conceptuale, contradicţii, care creeazǎ ambiguitǎţi nedorite. Este evidentă disproporţia dintre subiectele abordate, în sensul că unele sunt detaliate excesiv, în vreme ce altele, de aceeaşi importanţă, fac trimitere la metodologii ulterioare.
Aplicarea legii necesitǎ 136 de hotǎrâri de guvern!
Un astfel de exemplu este cel al învăţământului confesional, care apare meteoric, nefiind inclus nici în învǎţǎmântul public, nici în cel privat.
Capitolul ,,curriculum,, este abordat în mod diletant, creându-se imaginea periculoasă a competenţelor ca organizator de curriculum. Reducerea finalităţilor sistemului la cele şapte competenţe mereu repetate restrâng şi minimalizează rolul şi instrumentele unui sistem coerent şi eficient de educaţie. Găselniţa, numită foarte pretenţios, dar nefundamentat, ,,consorţiu şcolar,, , nu rezolvă problema resursei umane din sistem şi nici cea a finanţării educaţiei.

În proiect apar lacune sau aspecte foarte importante ale educaţiei, care sunt tratate superficial:
• Problema manualelor alternative, asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar care se reduce la birocraţie şi la multiplicarea inutilă a responsabilităţilor în sistem, modul în care MECTS îşi defineşte funcţiile (unele dintre acestea pot fi realizate numai prin externalizare, dar nu sunt specificate instituţiile şi mecanismele respective externe);
• Prea multe soluţii la tezele propuse sunt lăsate în seama hotărârilor de guvern şi a ordinelor de ministru, ceea ce duce la incoerenţă, subiectivism, destabilizare şi fluctuaţie în funcţie de minister şi evoluţiile politice: formele de învăţământ obligatoriu, admiterea în liceu, examenul de certificare a competenţelor profesionale;
• Structura propusă pentru admiterea în liceu se abate de la principiul descentralizării, este confuză şi incompletă, la fel ca prevederile privind mobilitatea personalului didactic;
• Formarea personalului didactic, care este o componentă de bază a reformei, este tratată superficial.

Lipsa unor studii de impact si a studiilor specifice fac ca schimbările preconizate să poată produce efecte imprevizibile şi păguboase.
Se invocă principiile descentralizării şi subsidiarităţii, dar, în fapt, se deschide calea centralizării excesive a sistemului de educaţie, prin impunerea tuturor deciziilor, metodologiilor şi ordinelor de sus în jos. Sub acoperirea unor enunţuri formale, politizarea sistemului devine tot mai acută!
Directorul unităţii de învăţământ are un statut neclar. Acesta încheie diferite contracte de management şi de performanţă, fiind subordonat atât Consiliului local/judeţean, cât şi inspectoratului şcolar, respectiv ministrului educaţiei. Eliberarea din funcţie a unui director se va face prin liberul arbitraj al politicului, reprezentat de consiliul local/judeţean sau al inspectoratului şcolar. Structura propusă pentru consiliul de administraţie face ca reprezentanţii şcolii să aibă doar un rol decorativ, atâta timp cât au doar 1/3 din membri, fără reprezentanţi ai elevilor şi fără dreptul vreunui cadru didactic de a fi preşedinte.
În ceea ce priveşte finanţarea învăţământului preuniversitar sunt invocate fel de fel de tipuri de finanţare, cu traseul irealizabil de la finanţele publice direct la unitatea de învăţământ, dar cu aprobările tuturor forurilor cu componentă politică.
De altfel, bacalaureatul propus este mult „simplificat”, formal, nerelevant, discriminatoriu şi încalcă principiul şanselor egale.
Legea propusă nu lasă timp pentru crearea condiţiilor de implementare a schimbărilor, adică dotare şi formare. Fără resurse umane şi instituiţionale reale necesare unei adevărate reforme, proiectul rămâne o însăilare din diverse surse, în spatele căreia o mână de specialişti aparenţi şi veleitari, necunoscători ai realităţii educaţiei româneşti, caută să exploateze o oportunitate politică.

În ceea ce priveşte învăţământul universitar, proiectul Legii educaţiei 2010 reflectă o redactare grăbită, de circumstanţă, în care abundă neconcordanţele între propunerile referitoare la aceleaşi probleme care apar în titluri sau articole diferite, formulările neglijente care încalcă nu numai o minimă coerenţă din punct de vedere juridic, dar chiar şi acurateţea gramaticală indispensabilă unei Legi a învăţământului.
Dincolo de carenţele evidente, de viziune, de concepţie, de redactare, de limbaj, se impune luarea în considerare, de către autorităţi, a câtorva obiecţii de fond, profund întemeiate, la adresa acestui proiect:
a) Autonomia universitară, proclamată în mod verbal, formal, este încălcată flagrant, golită practic de conţinut prin majoritatea reglementărilor care rezervă rolul decisiv metodologiei de aplicare, ce provine de la decizia centrală. În locul unui sistem bazat pe autonomie universitară, proiectul aduce un sistem centralist şi puternic birocratizat.
b) Rolul şi locul, cu totul marginal, rezervat în proiect reglementărilor concrete privitoare la cercetarea ştiinţifică contravine flagrant ideii unor universităţi consacrate prin misiunea educativă şi ştiinţifică deopotrivă. Ar trebui luat în seamă faptul că orice societate din era postbelică s-a modernizat folosindu-se de universităţi, sprijinindu-le şi dezvoltându-le pe acestea, înainte de toate sub aspectul capacităţii de dezvoltare ştiinţifică. Cine minimalizează importanţa cercetării ştiinţifice se condamnă la înapoiere.
c) Mecanismele preconizate în vederea selectării Rectoratelor deschid în România calea imixtiunii factorului politic, neacademic, încălcând în mod flagrant principiul esenţial al depolitizării, ca o componentă indispensabilă a autonomiei universitare. Proiectul de Lege 2010 trădează voinţa unor grupuri de a acapara în mod fraudulos conducerea universităţilor, în dauna intereselor dezvoltării universitare. Politizarea conducerilor universităţilor, promovată tacit de proiectul de lege 2010, este unul dintre cele mai grave atentate la dezvoltarea universitară în România de după 1989!
d) Stabilirea mecanică a unui criteriu de pensionare pentru profesorii universitari antrenează o hemoragie a valorilor prin (migrarea efectivă a foarte mulţi profesori, care nu vor accepta ca soarta lor să depindă de deciziile a tot felul de amatori ajunşi universitari sau politruci mascaţi). A forţa pensionarea profesorilor universitari de înaltă performanţă la 65 de ani, fără a lua în seamă opera şi valoarea efectivă a fiecăruia, va priva instituţiile româneşti de cea mai calificată parte a specialiştilor. Acest tip de presiune are multe implicaţii juridice (de pildă doctoranzii pot acţiona în justiţie aplicarea contractelor de studii). O astfel de forţare a mai fost practicată doar de regimurile de dictatură din România (vezi Carol al II-lea, vezi Reforma din 1948, vezi ultimi ani ai regimului Ceauşescu). Forţarea va afecta grav un sistem aflat în criză de specialişti, al căror efectiv real este sub nevoile existente. Expansiunea necesară în vederea depăşirii unor decalaje istorice presupune păstrarea şi nu îndepărtarea personalităţilor consacrate printr-o operă relevantă. Forţarea amintită este în evidentă contradicţie cu tendinţa generală în sistemele avansate din ţările europene (Germania, Italia etc.) şi cu soluţiile practicate de SUA, Canada şi alte ţări, de extindere a perioadei în care experienţa unor generaţii de valoare recunoscută poate fi pusă în folosul asigurării calităţii învăţământului superior.
e) La finanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în condiţiile în care, este de aşteptat cǎ Guvernul nu va avea capacitatea de a asigura banii necesari. În preuniversitar se vorbeşte de „finanţare de bază”, „finanţare complementară”, „finanţare suplimentară”, „venituri proprii”, în vreme ce nu se asigură salariile. Acelaşi limbaj se foloseşte în cazul universităţilor, în vreme ce ministerul nu îşi poate acoperi angajamentele minimale. Universităţile funcţionează pe bază de „contract instituţional” cu ministerul, dar acesta blochează posturile didactice! Aşa stând lucrurile, proiectul de lege 2010 pare mai curând o manevră de deturnare a atenţiei cetăţenilor de la gravele consecinţe ale incompetenţei administraţiei ţării.
f) Lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului românesc de azi. În preuniversitar nu se rezolvă nimic dacă nu întărim statutul social al învăţătorului (institutorului) şi profesorului. În universitar, nici o reformă nu reuşeşte autonomia si raspunderea publica a universitatii. Nici un sistem de educaţie nu reuşeşte dacă nu încurajează elevul şi studentul la dezvoltare intelectual-morală. Nici un beneficiar nu va sprijini şcolile, liceele, facultăţile, dacă acestea nu sunt orientate spre inovaţie cognitivă, tehnologică, societală. Învăţământul din România nu se eliberează de tarele care-l împovărează astăzi (politizarea, corupţia, incompetenţa administraţiei, demotivarea) fără a reduce birocratizarea, pe care acest proiect de lege ameninţă să o sporească încă o dată. Cu proiectul educaţiei 2010, în locul unui învăţământ orientat spre inovaţie, România va avea un învăţământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după 1989, pe care caută să îl controleze tot felul de „experţi” de mâna a şaptea şi de politruci anacronici.

Trebuie subliniatǎ necesitatea elaborǎrii unui alt proiect de lege al Educaţiei – de cǎtre persoane cu înaltǎ competenţǎ – şi care sǎ ţinǎ seama de interesul public.
Moţiunea pe care v-am prezentat-o astǎzi se doreşte a fi, înainte de orice, un apel la trezirea conştiinţei întregii clase politice, datǎ fiind importanţa uriaşǎ pe care o nouǎ lege a Educaţiei o va avea pentru generaţiile viitoare. Pentru cǎ o Românie competitivǎ într-un sistem european nu poate fi conceputǎ fǎrǎ un învǎţǎmânt modern."

PSD-ul mai iute de picior...O noua lege a educatiei...

In timp ce ministrul Funeriu si ai sai "discutau public" proiectul lor pentru legea educatiei, PSD-ul a depus la Camera Deputatilor propriul sau proiect de lege, dupa cum se poate vedea la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10907 , proiect ce poate fi descarcat de la adresa http://www.cdep.ro/proiecte/2010/100/10/5/pl115.pdf
Ce o sa urmeze? Prin acest pas se pare ca PSD-ul a luat-o inaintea PDL-ului, in sensul ca, depunand proiectul sau inaintea celor de la guvernare vor avea prioritate in dezbaterea lui.Acest lucru inseamna ca intai se va lua in discutie, in Cadrul Comisiei de Invatamant proiectul propus de catre PSD si mai apoi cel al PDL-ului.
Si cum suntem siguri ca in comisie opozitia va analiza cu multa atentie fiecare articol din acest proiect, este cat se poate de clar ca durata de discutii se va lungi foarte mult si ca, in nici un caz, varianta Funeriu nu prea are sanse sa fie pusa in aplicare incepand cu viitorul an scolar.Singura obiectiune pe care o pot face cei de la PDL este ca acest proiect de lege prezentat de catre PSD nu a fost pus in dezbatere publica.Doar ca, la toate acestea cei de la PSD au si ei atuurile lor.In primul rand, proiectul propus de PSD este cel care a trecut in toamna trecuta prin Parlament, a ajuns la presedinte, dar a fost respins de catre Curtea Constitutionala pentru ca, s-a considerat atunci, cateva articole incalcau Constitutia.Se poate considera ca (in cazul in care initiatorul, respectiv PSD-ul, a modificat acele articole si ele au devenit constitutionale) pentru acest proiect nu mai era necesara dezbaterea publica tinand cont ca el a fost atunci dezbatut cu toate organizatiile, inclusiv cu sindicatele din invatamant.In al doilea rand, acest proiect al PSD-ului de acum, a avut ca autor atunci si PDL-ul, stiut fiind ca, in perioada aceea, guvernarea era PSD-PDL.Ca ii convine sau ca nu ii convine acum, PDL-ul este autor al propriului proiect al educatiei, varianta Funeriu dar si coautor al proiectului de atunci, prezentat acum de PSD in Parlament.Si mai este ceva...In varianta PSD-ului, nu se regasesc aberatiile din legea Funeriu, respectiv clasa a IX-a la gimnaziu, pierderea titularizarii pentru cadrele didactice titulare, consiliul de administratie condus de oricine altcineva in afara cadrelor didactice etc.
In concluzie, este cat se poate de limpede faptul ca, sindicatele si cadrele didactice vor prefera varianta propusa de catre PSD.
Si cum astazi, PNL-ul a depus la Senat motiunea simpla pentru educatie intitulata "Educaţia - între supravieţuire şi colaps" chiar se anunta vremuri grele pentru guvernul Boc si pentru ministrul Funeriu...Sincer, noi le dorim sa plece cat mai repede pentru ca ne-am convins...Este mult prea mare palaria guvernarii pentru ei...

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4

De ce atat de multe evaluari pana la sfarsitul gimnaziului?

In noul proiect al educatiei se prevede ca :

Art. 60 Structura si caracteristicile evaluarilor scolare se stabilesc dupa cum urmeaza:
a) La finalul clasei pregatitoare, cadrul didactic responsabil întocmeste, în baza unei metodologii validate stiintific, un raport de evaluare a competentelor cognitive, emotionale si sociale ale copilului.
b) La finalul clasei a II-a, fiecare scoala, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, organizeaza si realizeaza evaluarea achizitiilor fundamentale: scris-citit si matematica. Rezultatele evaluarilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor. Rezultatele evaluarii si planurile individualizate se comunica parintilor elevilor si constituie documente din Portofoliul educational al elevului.
c) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului va realiza,prin esantionare, o evaluare la nivel national a competentelor fundamentale dobândite în ciclul primar, dupa modelul testarilor internationale pentru diagnoza sistemului de învatamânt la nivel primar.
d) La finalul clasei a VI-a, toate scolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, vor organiza si realiza evaluarea elevilor prin doua probe transcurriculare: limba si comunicare (limba româna si o limba straina), matematica si stiinte. Rezultatele evaluarilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învatare ale elevilor si pentru orientarea scolara catre un anumit tip de liceu.
Rezultatele evaluarii si planurile individualizate de învatare se comunica parintilor elevilor si sunt trecute în portofoliul educational al elevului.
e) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educatiei,Cercetarii, Tineretului si Sportului, se va realiza o evaluare nationala transcurriculara obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluarii se exprima printr-un punctaj, similar testelor internationale. Evaluarea se va face prin urmatoarele probe:
i) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor de comunicare în limba
materna si într-o limba de circulatie internationala - proba scrisa;
ii) o proba transdisciplinara de evaluare a competentelor la matematica si stiinte –
proba scrisa;
iii) o proba de evaluare a competentelor de utilizare a calculatorului - proba practica.
f) Celelalte competente-cheie vor fi evaluate de catre diriginte, consilierul scolar si colectivul de profesori ai clasei, în baza unei metodologii stabilite prin ordin al ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
g) Rezultatele evaluarii nationale se înscriu în portofoliul educational al elevului.

Cred ca este foarte stresant pentru un copil aflat la o varsta frageda sa treca prin atatea evaluari pana la sfarsitul clasei a IX-a.Cand eram elev, pe vremea comunismului, prima evaluare se facea la sfarsitul clasei a VIII-a, atunci cand se facea trecerea de la scoala generala la liceu.Apoi, la sfarsitul clasei a X-a urma o a doua evaluare, treapta a II-a se numea atunci, urmata de examenul de bacalaureat (3 probe, limba romana, matematica si fizica), la sfarsitul clasei a XII-a.Din cate imi amintesc examenul de admitere la liceu nu era obligatoriu, daca numarul de elevi inscrisi era mai mic sau egal cu numarul de locuri se intra fara examen.Asta era atunci...Cu aceste examene am crescut, cu ajutorul lor am urmat o facultate si poate ca si cu ajutorul lor am devenit oamenii si profesorii de acum.Era un sistem stabil din punctul acesta de vedere, ministrii de atunci nu isi imaginau ca este musai sa faca o asa numita reforma.Pot spune ca pe vremea aceea se invata mai mult decat acum, pot spune ca pe vremea gimnaziului meu absolut toti elevii lucrau din Arimescu si din Gheba.Si pot spune ca o faceam de multe ori de placere, era un fel de emulatie printre elevi in domeniul matematicii.Si mai era ceva, care acum pare ca nu mai este...Era dorinta de a invata, o dorinta care nu avea in spate nici o urma de stres.Si pentru ca a venit vorba de stres, ne punem intrebarea... cine vor fi cei mai stresati de aceste examene care se vor sustine in perioada gimnaziului...elevii, parintii sau bunicii lor? Probabil ca toti...O alta intrebare care se pune este urmatoarea...de ce trebuie sa ne obisnuim inca de mici copiii, cu stresul examenelor?
Acest lucru le face sau nu le face bine in perioada de crestere? La aceasta intrebare singurele persoane care pot raspunde documentat sunt psihologii.Ca o parere personala, de simplu parinte, eu cred ca aceste examene vor fi mult prea stresante pentru micutii elevi.La varsta de 6 ani, la sfarsitul clasei pregatitoare competentele cognitive, emotionale si sociale ale copilului vor fi prima oara evaluate.Nu de catre psihologul scolii respective, cum probabil ca ar fi fost mai normal ci de catre un cadru didactic responsabil.Asta de parca intr-o scoala ar trebui sa existe si cadre didactice iresponsabile, fara drept de evaluare.Probabil ca aceasta evaluare nu presupune un mare efort si stres al copilului respectiv, cu siguranta ca va fi vorba doar de intocmirea de "maculatura cu tema".
Ce ne facem insa spre finalul clasei a II, atunci cand copilul nostru va trebui evaluat atat la citire-scriere cat si la matematica? Daca lucrurile nu sunt in regula va trebui sa-i punem meditatii ca sa fie in frunte? Nu este prea devreme pentru a se incepe aceste evaluari? Nu va fi deja prea multa birocratie? Probabil ca da...Dar lucrurile nu se opresc aici.Odata crescut mai maricel, copilul respectiv, ajuns deja in clasa a IV-a este evaluat, e adevarat ca doar daca are "norocul" sa faca parte din esantionul reprezentativ, este evaluat deci, la competentele fundamentale.Probabil ca rezultatul acestui test nu va conta decat statistic, doar ca elevul respectiv, in varsta acum de 10 ani mai trebuie sa treaca printr-un stres.
Si ajunge in clasa a VI-a, unde va sustine primele examene adevarate din viata sa.
La limba romana, la o limba straina, la stiinte si la matematica.Adica cam la tot ce a studiat...Ca sa fiu sincer, nu stiu ce stiinte se vor studia atunci in clasa a VI-a, tinand cont de faptul ca acum, la stiinte nu se studiaza decat fizica si matematica.Este posibil insa ca d-ul ministru sa doreasca ca, in nostalgia anilor sai de scoala, sa doreasca sa introduca si chimia, o disciplina care acum se studiaza incepand cu clasa a VII-a.La examenele din clasa a VI-a este foarte clar ca elevii vor trebui sa urmeze si pregatire suplimentara, respectiv meditatii.Toti parintii doresc ca elevii lor sa fie cei mai buni.Si asta indiferent de reforma sau de nereforma d-ului ministru.Asa a fost mereu, competitia dintre elevi s-a transformat si intr-o competitie intre parinti...Dupa sustinerea acestor examene elevul respectiv creste si ajunge in clasa a IX-a.De ce nu se sustin probe de evaluare si in clasa a VIII-a, pentru a se respecta ciclicitatea de doi ani scolari, este un secret probabil. La sfarsitul clasei a IX-elevul respectiv va sustine o proba la limba romana, o proba la o limba straina, o alta proba la matematica si stiinte precum si o proba practica legata de utilizare calculatorului.Si, daca este un elev bun, va sustine in plus si examenul de admitere la liceu…
Nu credeti ca este prea mult pentru un copil de 16 ani, domnule ministru?
Nu credeti ca el va intra in liceu deja stresat de atatea examene? Nu credeti ca acesti elevi, in fond niste copii, au si ei dreptul la copilarie?

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4

Drepturile noastre... unde sunt?

Ne propunem astazi sa discutam despre drepturile cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar, sa facem o comparatie intre legea actuala si legea Funeriu.

“LEGE nr.128 din 12 iulie 1997
privind Statutul personalului didactic

Drepturile şi obligaţiile personalului didactic

Art. 95. - (1) Personalul didactic de la toate nivelurile învăţământului are drepturi şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum şi din prevederile contractului colectiv de muncă.
Art. 96. - Libertatea iniţiativei profesionale a personalului didactic se referă, în principal, la:
a) conceperea activităţii profesionale şi realizarea obiectivelor instructiv-educative ale disciplinelor de învăţământ, prin metodologii care respectă principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului în scopul realizării obligaţiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de învăţământ;
d) organizarea, cu elevii sau cu studenţii, a unor activităţii extraşcolare cu scop educativ sau de cercetare ştiinţifică;
e) colaborarea cu părinţii, prin lectorate, şi alte acţiuni colective cu caracter pedagogic;
f) înfiinţarea în unităţile şi în instituţiile de învăţământ a unor laboratoare, ateliere, cabinete, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive, publicaţii, conform legii şi Cartei universitare;
g) evaluarea performanţelor la învăţătură ale elevilor sau ale studenţilor în baza unui sistem validat şi potrivit conştiinţei proprii;
h) participarea la viaţa şcolară şi universitară, în toate compartimentele care vizează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, conform Cartei universitare, deontologiei profesionale şi, după caz, contractului colectiv de muncă.
Art. 97. - (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nici o autoritate şcolară sau publică.
(2) Înregistrarea magnetică sau prin procedee echivalente a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(3) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi, studenţi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
Art. 98. - În spaţiile şcolare sau universitare, ori în vecinătatea acestora, cadrul didactic este protejat de către autorităţile responsabile cu ordinea publică. Protecţia se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduce atingere demnităţii umane şi profesionale a cadrului didactic sau care împiedică exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor sale. Protecţia este solicitată de persoana autorizată prin regulamentul şcolar, respectiv, prin Carta universitară.
Art. 99. - (1) Personalul didactic este încurajat să participe la viaţa socială şi publică, în beneficiul propriu, în interesul învăţământului şi al societăţii româneşti.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar sau universitar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator.
Art. 102. - (1) Personalul didactic titular, care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în străinătate, are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa conducerii instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, a inspectoratului şcolar, dacă se face dovada activităţii respective.
(2) Personalul didactic titular poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar sau universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.
(3) Personalul didactic, care se află în situaţia prevăzută la alin. (1), beneficiază de prevederile art. 101 alin. (6). Personalul didactic aflat în condiţiile alin. (2) nu beneficiază de prevederile art. 101 alin. (6), cu excepţia celui care a desfăşurat activităţi de învăţământ sau în interesul învăţământului.
Art. 103. - Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:
a) concediul anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv universitare, cu o durată de cel puţin 62 de zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale; în cazuri bine justificate, conducerea instituţiei de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Învăţământului împreună cu sindicatele recunoscute pe plan naţional;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de către consiliul de administraţie sau senatul universităţii şi de sindicatele de la nivelul unităţilor şcolare sau universitare, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză;
c) 12 luni de concediu plătit, la fiecare 7 ani de predare efectivă la catedră, pentru conferenţiarii şi profesorii universitari care finalizează cercetări, tratate, studii cuprinse în programele de cercetare ale instituţiilor de învăţământ superior; eşalonarea efectuării acestui concediu este aprobată de senatul unversitar;
d) 6 luni de concediu plătit, o singură dată, pentru cadrele didactice aflate la catedră, care redactează teza de doctorat sau lucrări în interesul învăţământului pe bază de contract de cercetare sau de editare, cu aprobarea senatului universitar, respectiv a consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar;
e) neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar sau universitar următor;
f) personalul de cercetare şi personalul didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de concediu de odihnă stabilit prin lege, la care se adaugă un supliment de până la 10 zile lucrătoare, în funcţie de calitatea activităţii desfăşurate; pentru personalul didactic auxiliar, acesta se efectuează în afara perioadelor de activitate didactică;
g) personalul didactic aflat în situaţiile prevăzute la lit. c) şi d) nu poate fi încadrat în activităţi de cumul sau plata cu ora.
Art. 104. - (1) Cadrele didactice titulare care funcţionează în mediul rural şi îşi stabilesc domiciliul în localitatea respectivă pot beneficia, la cerere, de 0,1-1 ha pământ în folosinţă. Acestora li se asigură locuinţă de către administraţia locală pentru perioada de timp cât lucrează în acea localitate.
(2) Personalul didactic titular, în vârstă de până la 35 de ani, va fi sprijinit, după caz, în construirea locuinţei proprietate personală, în localitatea rurală unde este titular, cu acordarea de credite pe termen lung, cu dobândă minimă, în condiţiile legii.
(3) Personalului didactic titular din mediul rural, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferi locuinţă corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administraţia locală cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la şi de la locul de muncă.
(4) Instituţiile de învăţământ superior pot asigura, integral sau parţial, din surse proprii, transportul şi cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localităţi.
Art. 105. - (1) Personalul din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală în cabinete medicale şi psihologice şcolare sau în policlinici şi unităţi spitaliceşti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii.
(2) Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de o compensaţie de la bugetul asigurărilor sociale de 50% din valoarea transportului, a cazării, a mesei şi a tratamentului în bazele de odihnă şi de tratament ale învăţământului şi ale sindicatelor, precum şi în alte spaţii contractate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Contractele colective de muncă pot cuprinde compensări din alte surse referitoare la cheltuielile menţionate anterior.
Art. 106. - (1) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.
(2) În caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Art. 107. - (1) Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul de cercetare integrat în catedre, trimis de unitatea sau de instituţia de învăţământ la activităţi de perfecţionare sau la manifestări ştiinţifice, beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul aflat în deplasare, precum şi de plata taxei de participare, în limita fondurilor bugetare alocate acestor activităţi şi din alte surse, inclusiv din contracte de cercetare ştiinţifică sau sponsorizări.
(2) Personalul didactic şi personalul de cercetare integrat în catedre beneficiază, în limita fondurilor alocate prin buget sau din fonduri extrabugetare, inclusiv prin contractele de cercetare ştiinţifică sau sponsorizări, de acoperirea integrală sau parţială a cheltuielilor de deplasare şi de participare la manifestări ştiinţifice organizate în străinătate, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, respectiv al biroului senatului universitar.
(3) Personalul prevăzut la alin. (1) şi (2) va înainta instituţiei de învăţământ, respectiv unităţii, în termenul prevăzut de regulament sau de Carta universitară, propuneri de valorificare a rezultatelor acţiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.
(4) Personalul didactic beneficiază de reducere cu 50%, pentru 6 călătorii pe an dus-întors, pe mijloacele de transport feroviar, pe liniile interne.
(5) Personalul didactic care se deplasează în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) beneficiază de reducere cu 50% pe mijloacele de transport interne.
Art. 108. - (1) Cadrele didactice şi copiii acestora în vârstă de până la 14 ani, care însoţesc preşcolari, elevi sau studenţi în tabere şi excursii, beneficiază de gratuitate privind transportul, cazarea şi masa, în condiţiile legii.
(2) Copiii personalului didactic sunt scutiţi de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la cazarea în cămine şi internate.
(3) Unităţile şi instituţiile de învăţământ, precum şi organizaţiile profesionale şi sindicale ale cadrelor didactice beneficiază de gratuitate pentru corespondenţa oficială şi expedierea de materiale ştiinţifice şi metodice. “

Toate aceste articole reprezinta drepturile actuale ale cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar.Timp de 13 ani de zile, din anul 1997 si pana acum, in general, ele au fost considerate multumitoare de catre cadrele didactice din aceasta tara.Este adevarat ca nu toate au fost puse in practica, dar pentru cele care erau in lege doar teoretic, exista macar speranta ca odata si odata vor fi puse in aplicare.In legislatia propusa, toate aceste drepturi dispar.La capitolul invatamant preuniversitar, nici macar nu mai apare capitolul "drepturi si obligatii" ci, la pagina 86 apare un subcapitol intitulat "dreptul la concediu" cu urmatorul cuprins:

"Dreptul la concediu
Art. 235 (1) Cadrele didactice beneficiaza de concediu anual cu plata, în perioada vacantelor scolare, cu o durata de cel putin 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea unitatii de învatamânt poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauza urmând a fi remunerate pentru munca depusa.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru fiecare cadru
didactic se stabilesc de consiliul de administratie, în functie de interesul
învatamântului si al celui în cauza;
(3) Neefectuarea concediului anual da dreptul la efectuarea concediului restant în vacantele anului scolar sau universitar urmator.
Art. 236 (1) Cadrele didactice care redacteaza teza de doctorat sau lucrari în interesul învatamântului pe baza de contract de cercetare sau de editare, au dreptul la 6 luni de concediu platit, o singura data, cu aprobarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt.
(2) Personalul didactic aflat în situatia prevazuta la alin. (1) nu poate fi încadrat în activitati didactice retribuite în regim de plata cu ora.
Art. 237 Personalul de conducere, îndrumare si control din inspectoratele scolare beneficiaza de concediu de odihna, conform legii.
Art. 238 Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului."
Atat...si nimic mai mult.Sa recapitulam care sunt drepturile noastre in varianta Funeriu...62 de zile de concediu de odihna si 6 luni concediu platit daca ne redactam teza de doctorat...Atat...Pare incredibil dar este perfect adevarat...
Adio protectie asigurata in scoala, adio un an de concediu fara salariu, adio rezervarea postului daca doresti sa te specializezi in strainatate...Si ca piesa sa fie completa iar absurdul sa fie dus pana la maxim, la pag.97 a proiectului de lege, in cadrul capitolului intitulat "STATUTUL PERSONALULUI DIDACTIC DIN ÎNVATAMÂNTUL SUPERIOR SI DE CERCETARE", la subcapitolul "Drepturi si obligatii ale personalului didactic" apar o parte din drepturile actuale ale personalului didactic din invatamantul preuniversitar:

"Art.263 (1) Personalul din învatamântul superior are drepturi si îndatoriri care decurg din carta universitara, din codul de etica universitara, din contractul individual de munca, precum si din legislatia în vigoare.
(6) Personalul didactic are dreptul sa faca parte din asociatii si organizatii sindicale,profesionale si culturale, nationale si internationale, precum si din organizatii politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(10) Personalului didactic titular pe un post didactic din învatamânt, solicitat în
strainatate pentru predare, cercetare, activitate artistica sau sportiva, pe baza de contract, ca urmare a unor acorduri, conventii guvernamentale, interuniversitare sau interinstitutionale, ori trimis pentru specializare, i se rezerva postul didactic, pentru perioada respectiva.
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt, care din proprie
initiativa solicita sa se specializeze sau sa participe la cercetare stiintifica în tara sau în strainatate, are dreptul la concedii fara plata. Durata totala a acestora nu poate depasi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de învatamânt superior sau, dupa caz, a inspectoratului scolar, daca se face dovada activitatii respective.
(12) Personalul didactic titular pe un post didactic din învatamânt poate beneficia de concediu fara plata pe timp de un an universitar, o data la 10 ani, cu aprobarea institutiei de învatamânt superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectiva.
(13) Perioada de rezervare a postului didactic se considera vechime în învatamânt.
(14) Cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu astfel: a) concediul anual cu plata, în perioada vacantelor universitare, cu o durata de cel putin 62 de zile lucratoare; în cazuri bine justificate, conducerea institutiei de învatamânt poate întrerupe concediul legal,persoanele în cauza urmând a fi remunerate pentru munca depusa; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului împreuna cu reprezentantii organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura a învatamântului; b) perioadele de efectuare a concediului de odihna pentru
fiecare cadru didactic se stabilesc de catre senatul universitatii, în functie de interesul învatamântului si al celui în cauza;
(15) Institutiile de învatamânt superior pot asigura, integral sau partial, din surse
proprii, transportul si cazarea cadrelor didactice care domiciliaza în alte localitati.
(16) Personalul din învatamânt beneficiaza de asistenta medicala în cabinete medicale
si psihologice, în policlinici si unitati spitalicesti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Ministerul Sanatatii.
(17) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activitatii didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru cresterea si îngrijirea copilului în vârsta de pâna la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul dintre parinti sau sustinatorii legali.
Art.264 Cadrele didactice si studentii sunt protejati în spatiul universitar de autoritatile responsabile cu ordinea publica. Protectia se asigura împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere demnitatii umane si profesionale a cadrelor didactice sau care împiedica exercitarea drepturilor si a obligatiilor sale. Protectia este solicitata de persoana autorizata prin Carta universitara."

Este interesat de semnalat ca, desi este vorba strict de Statutul Personalului Didactic din Invatamantul Superior si de Cercetare" la art.263 (11) se precizeaza ca
"...Aprobarile în aceste situatii sunt de competenta conducerii institutiei de învatamânt superior sau, dupa caz, a inspectoratului scolar, daca se face dovada activitatii respective"...Ce cauta inspectoratele scolare in aceasta ecuatie chiar nu putem sa ne dam seama, daca tinem cont ca ele nu au absolut nici un amestec in cadrul invatamantului universitar.

Concluzie: Acest proiect de lege este departe de a fi pus in aplicare vreodata, in forma initiata de catre minister.Dupa cum se poate vedea, pentru invatamantul preuniversitar a fost omis un capitol intreg, tocmai cel cu drepturile, capitol care s-a adaugat, chiar daca intr-o forma "ciuntita" fata de legea actuala, la invatamantul universitar.Acest lucru spune multe despre "profesionalismul" celor care au elaborat acest proiect de lege.As vrea sa va spun un secret... ei chiar nu pot mai mult...Acest proiect este maximum din ce poate sa elaboreze echipa de "experti" a PDL-ului.Nu le cereti mai mult ca o faceti degeaba.Pentru ei acest proiect chiar este cel mai bun cu putinta.Este absolutul absolutului...Singura problema adevarata suntem noi, cei care nu avem absolut nici o treaba cu acest partid-stat.Sa presupunem un scenariu fantezist. Ca acest proiect de lege, in aceasta forma, se va pune in aplicare...Rezultatul ar fi, ca peste o perioada de vreme, atunci cand ar termina liceul, am auzi tot mai mult exprimarea urmatoare... „Poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri... pot sa fie oameni care nu vor sa vorbesc cu tine“. Recunoasteti personajul? Si noi...Tocmai de aceea ar fi pacat ca aceast proiect de lege sa fie pus in aplicare.Ne ajunge acest personaj...Chiar nu vrem sa-l generalizam la nivelul tuturor absolventilor de liceu...

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4

Falimentul reformei educaţiei

Educaţia este într-o comă profundă. Iar cei care o conduc par a nu cunoaşte tratamentul. Ministrul în funcţie ne prezintă o (nouă!) lege a educaţiei, cu aerul că a descoperit apa caldă. Între timp, profesorii sunt în stradă, cerându-şi drepturile legale, încălcate permanent de guvernanţi. Şi ministrul e surd, şi premierul e surd, deşi dascălii îşi strigă disperarea cu portavocea la gură.
Guvernanţii vor reformă cu un sistem anemic, nemâncat, prost plătit, din ce în ce mai frustrat. Şi ignoră faptul că educaţia naţională, mult strigata prioritate a poporului, nu poate evolua doar cu sutele de pagini de proiecte legislative făcute între pereţii ministerului. Că adevărata evoluţie a sistemului de învăţământ se face de mână cu profesorii care astăzi se simt, aşa cum o spun chiar ei, umiliţi. Nu poţi cere celui pe care îl tratezi ca pe un sclav să te ajute să reformezi educaţia. Pentru că nu ai cum să găseşti în el motivaţia pe care nu o primeşte nici din salarizare, nici din statut.
Mai mult, nicăieri în lumea asta „reformele” care presupun costuri imense nu se fac în momente de criză, în momente în care ţara este condusă prin politici publice condiţionate de acordurile de împrumut extern. Pentru că lucrul care nu se spune, cu bună ştiinţă, este că aceia care astăzi propun reforme nu ne spun cu cine şi cum se vor putea implementa, care sunt efectele lor pe termen lung şi mai ales dacă există bani pentru ele. Cât de credibilă o fi intenţia de reformă în ochii profesorilor cărora li s-au promis atât de multe şi li s-a dat atât de puţin? Şi atunci, mă întreb, ca de obicei, dacă nu cumva toată piesa asta dramatică, în care perdanţi sunt generaţii întregi de copii, nu e decât un joc de imagine util unei singure persoane şi inutil atâtor altora?

Profesor Stelian Fedorca
Secretar General Adjunct PNL
Vicepresedinte Filiala PNL sector 4

Suntem alaturi de dascalii buzoieni...Lupta lor este si lupta noastra...

Organizatia Cadrelor Didactice - PNL 4 este alaturi de profesorii din Buzau si solicita Ministerului Educatiei si Guvernului Romaniei respectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile cu privire la drepturile salariale ale profesorilor.
Postam in randurile de mai jos mesajul trimis de catre colegii nostri din Buzau:



"Fiţi alături de noi şi veţi fi alături de voi!

Buzău, 24 martie 2010
Dragii noştri colegi,

Vă uitaţi la ştiri şi vă întrebaţi: „Ce e şi cu profesorii buzoieni? Nu suntem şi noi în aceeaşi situaţie? Ce rost are să se agite? Oricum nu rezolvă nimic!”
Suntem convinşi că aţi înţeles de mult că cei ce ne conduc în mod deliberat dau ordonanţe peste ordonanţe, declaraţii peste declaraţii din care nu se mai înţelege nimic. Vor să atragă asupra noastră mânia părinţilor. Vor să ne dezbine. Mai mult, vor să ne învrăjbească! Voi, colegii din alte judeţe, veţi spune: „De ce buzoienii să ia salarii mai mari, iar noi, pentru aceeaşi muncă, să primim bani mai puţini?”
Noi afirmăm însă altceva: „De ce să nu ne luăm noi drepturile legale, consfinţite şi prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, şi prin abrogarea ordonanţelor 31 şi 41 din 2009, abrogare făcută de chiar Curtea Constituţională? Cel mai important for al statului de drept, Curtea Constituţională, a precizat că nicio ordonanţă de urgenţă nu poate invalida o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. De aceea am întrerupt cursurile! De aceea am ieşit în stradă!
E dreptul nostru să avem salarii mai mari!
Dar dreptul nostru este şi al vostru!
…Şi atunci revenim şi vă spunem ferm aşa: Trebuie să ne luăm şi noi, conform legii, salariile mărite, dar trebuie să le luaţi şi voi, tot mărite, pentru că vrem ca legea să funcţioneze la fel pentru toţi!
Suntem toţi colegi, muncim împreună în numele aceleiaşi nobile misiuni şi al aceloraşi idealuri de adevăr, dreptate, demnitate.

Suntem dascăli, adică cei responsabili de viitorul ţării. Noi, şi nu cei ce, conjunctural, ne conduc, răspundem de cum vor fi oamenii acestei ţări!
Suntem categoria socială la care inteligenţa trebuie să se conjuge cu dăruirea, dar şi cu demnitatea, pentru că suntem modelele elevilor noştri.
Dacă ne lăsăm călcaţi în picioare şi umiliţi, nu suntem demni să facem educaţie.
Trebuie să fim uniţi şi să luptăm pentru demnitatea de a fi dascăli. Merităm cu toţii un loc mai bun în societate, dar trebuie să luptăm pentru acest loc.
Avem acum în faţă două posibilităţi: să continuăm protestele singuri, iar guvernanţii să găsească soluţii de a ne aduce şi pe noi la nivelul de salarizare din octombrie 2009, sau să ne unim cu toţii, pentru a-i determina pe conducătorii - care ne umilesc şi ne dispreţuiesc - ca toţi dascălii ţării să primească salariile mărite, după lege.


De aceea vă chemăm cu tărie să ne fiţi alături, fiindcă doar aşa luptaţi şi pentru drepturile voastre!
DREPTATEA ESTE A NOASTRA!!!!!!"

Cu colegialitate,
Dascălii buzoieni

Invatamantul primar si gimnazial pana la 16 ani? O aberatie...

Noul proiect al legii educatiei nationale prevede:

"Art. 22 (1) Sistemul de învatamânt preuniversitar cuprinde urmatoarele niveluri:
a) educatia timpurie (0 – 6 ani), formata din nivelul anteprescolar (0-3 ani) si învatamântul prescolar, care cuprinde grupa mica, grupa mijlocie, grupa mare (3–6 ani);
b) învatamântul primar care cuprinde clasa pregatitoare si clasele I-IV;
c) învatamântul secundar care cuprinde:
- învatamântul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V–IX,
- învatamântul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X–XII, pentru filiera teoretica si pentru filiera vocationala, respectiv clasele de liceu X-XIII, pentru filiera tehnologica;
d) învatamântul tertiar non-universitar, care cuprinde învatamântul postliceal

Art. 25 (1) Învatamântul primar se organizeaza si functioneaza cu program de dimineata.
(2) În clasa pregatitoare, sunt înscrisi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani pâna la data începerii anului scolar. La solicitarea scrisa a parintilor, tutorilor sau a sustinatorilor legali,pot fi înscrisi în clasa pregatitoare si copiii care împlinesc vârsta de 6 ani, pâna la sfârsitul anului calendaristic, daca dezvoltarea lor psihosomatica este corespunzatoare.
(3) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate aproba organizarea de cursuri de tip " A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului primar pentru persoanele care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învatamânt pâna la 14 ani.

Învatamântul gimnazial
Art. 26 (1) Învatamântul gimnazial este, de regula, învatamânt de zi.
(2) Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, în colaborare cu autoritatile administratiilor publice locale, prin inspectoratele scolare, poate organiza programe educationale de tip „A doua sansa”, în vederea promovarii învatamântului gimnazial pentru persoane care depasesc cu peste 4 ani vârsta corespunzatoare clasei si care, din diferite motive, nu au absolvit învatamântul secundar inferior, gimnazial.ntul tertiar non-universitar, care cuprinde învatamântul postliceal.”

Dupa cum se poate observa, prin noua lege, un elev ar urma sa fie inscris la clasa pregatitoare daca implineste varsta de 6 ani pana la data inceperii anului scolar.
In legea actuala acelasi copil este inscris la aceasta varsta in clasa I-a, deci doar de la inscriere, copilul respectiv, ar pierde prin noua lege un an scolar, intrucat ar ajunge in clasa I-a de studiu doar dupa ce implineste varsta de 7 ani.
Prin prelungirea duratei gimnaziului pana la sfarsitul clasei a IX-a se ajunge in situatia in care, un elev care nu are nici o problema de scolarizare pe parcursul invatamantului primar si gimnazial, sa se poata inscrie la liceu, cel mai devreme, la varsta de 16 ani.
Explicatia celor care au propus aceasta lege, postata pe site-ul http://www.unpasinainte.edu.ro, este urmatoarea :
“Învătământul obligatoriu, de 10 clase, va fi o ţintă de neatins fără integrarea clasei a IX-a în ciclul gimnazial. Şcoala va fi ţinută aproape de elev încă un an de zile. Se ating astfel două obiective majore: dezvoltarea copilului până la 16 ani în mediul familial şi reducerea abandonului şcolar” Nu este clar de unde rezulta faptul ca scoala ar fi tinuta mai aproape de elev inca un an de zile, aceasta propozitie este doar una de propaganda.Cat despre dezvoltarea copilului pana la 16 ani in mediul familial, nu vad ce legatura are aceasta propozitie cu integrarea clasei a IX-a in ciclul gimnazial.Ar fi bine ca cei care au elaborat proiectul de lege sa stie ca dezvoltarea unui copil in mediul familial se face, nu doar pana la 16 ani, ci pana la varsta majoratului, respectiv 18 ani.Se mai mentioneaza acolo ca, prin trecerea clasei a IX-a la gimnaziu se va reduce abandonul scolar.Nimic mai fals…Sa ne imaginam doua situatii…Cea de acum si cea de dupa eventuala aplicare a acestui proiect de lege.Sa ne imaginam, in primul caz, ca intr-o familie nevoiasa, cu probleme financiare, un adolescent a implinit 16 ani, ca este la liceu si ca tocmai a terminat clasa a X-a.Desi le va fi foarte greu, cu siguranta ca membrii familiei vor face inca un efort pentru ca elevul respectiv sa mai urmeze inca doi ani de scoala, sa termine liceul si poate ca, in timp sa urmeze si o facultate.Toti parintii, oricat de greu le-ar fi se gandesc la binele copiilor lor.Un efort financiar de inca doi ani de zile merita facut de catre parinti pentru ca adolescentul sa ajunga cu adevarat ceva in viata. Sa ne imaginam si “varianta Fune(b)riu” a acestei familii.La varsta de 16 ani elevul respective tocmai a terminat scoala generala.Teoretic ar mai urma inca 3 ani daca elevul ar merge la un liceu real sau inca 4 ani daca elevul ar merge la un liceu tehnologic.Si cum provine dintr-o familie nevoiasa, fara posibilitati de pregatire suplimentara, cu siguranta ca elevul respectiv ar mai avea de urmat inca patru ani de studii.Stim cu totii ca elevii nevoiasi ajung, in general, la liceele tehnologice.Este adevarat ca datorita “reformei Funeriu” acest elev a avut parte de un an pregatitor de exceptie, an in care progresele sale au fost enorme.A invatat sa se incheie singur la pantaloni dupa ce a mers la toaleta si, a mai invatat si sa deosebeasca culoarea roz cu iz de occident de culoarea maro de acasa.A fost un an pregatitor foarte folositor, suportat financiar de catre parinti.Cu eforturi financiare mari, dar asta chiar nu conteaza pentru actualii guvernanti.Revenim la scenariul initial…Elevul respectiv are varsta de 16 ani si tocmai a absolvit scoala generala.Inca patru ani de liceu sunt mult prea greu de suportat financiar de catre familia lui.Stim cu totii ca patru ani nu se compara cu doi ani…Trebuie facut un efort suplimentar de catre elev si de catre familie.De ce?Raspunsul este simplu…pentru ca asa vrea reforma Funeriu.Probabil ca domnia sa isi inchipuie ca in Romania este nivelul de trai din Europa de Vest si ca, o familie, chiar poate suporta financiar prelungirea reala a duratei de scolarizare…Si iata cum, pentru a satisface orgoliul unor oameni “iesiti din eprubete”,elevul de 16 ani isi inceteaza la aceasta varsta, probabil ca pentru toata viata lui, scolarizarea.Iata cum, un posibil viitor inginer ramane, ca nivel de studii, doar cu scoala generala.De ce? Asa cum am spus si mai sus, pentru ca atat poate acest guvern Boc-Funeriu…Ca o concluzie clara, prin aceasta lege nu se doreste oprirea abandonului scolar ci, pur si simplu “manelizarea” Romaniei.Se stie ca intr-o tara, cu cat nivelul de pregatire scolara al populatiei este mai scazut, cu atat populatia respectiva este mai usor de stapanit.Prin aceasta lege se pare ca se doreste ca generatiile viitoare, sa fie cat mai putin scolarizate.Se pare ca se doreste ca cei mai multi dintre tineri sa isi incheie pregatirea scolara la sfarsitul invatamantului gimnazial.Probabil ca este mai economic pentru tara, dar in nici un caz nu este mai bine pentru cetatenii acestei tari…

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4

Solidaritate cu S.I.P. Buzau

COMUNICAT

Organizatia Cadrelor Didactice Liberale PNL Sector 4 Bucuresti isi exprima solidaritatea cu cadrele didactice din judetul Buzau, aflate in greva generala pentru:
- nerespectarea de catre I.S.J. Buzau a unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile cu privire la drepturi salariale
- nerespectarea prevederilor Legii nr. 330/2009, care garantează menţinerea salariilor brute în luna ianuarie 2010 la nivelul celor din luna decembrie 2009
Organizatia Cadrelor Didactice Liberale PNL Sector 4 Bucuresti considera ca intr-un stat de drept orice hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila trebuie pusa cat mai rapid in aplicare si solicita conducerii Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului sa intervina pentru respectarea imediata atat a acestor hotarari judecatoresti cat si a prevederilor
Legii nr.330/2009, cu privire la menţinerea salariilor brute în luna ianuarie 2010 la nivelul celor din luna decembrie 2009.


OCD-PNL4

Sindicatele, out?

Noul proiect al Educatiei Nationale, varianta Funeriu prevede ca:

"Art.82 (1) Unitatile de învatamânt preuniversitar sunt conduse de consiliile de administratie si de directori, ajutati, dupa caz, de directori adjuncti. În exercitarea atributiilor ce le revin,consiliile de administratie si directorii conlucreaza cu consiliul profesoral si cu comitetul de parinti.
(2) Consiliul de Administratie (CA) este organul suprem de conducere a unitatii de
învatamânt si este format din 1/3 membri cadre didactice alese de catre personalul didactic al scolii si 1/3 reprezentanti ai parintilor si 1/3 reprezentanti ai consiliului local, desemnati de catre acestia si care nu pot fi cadre didactice în unitatea scolara respectiva.
(3) Marimea Consiliului de Administratie variaza între 7–15 membri, în functie de marimea unitatii de învatamânt si se întâlneste lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea directorului, a presedintelui consiliului de administratie sau a doua treimi dintre membri.
Metodologia-cadru de organizare si functionare a consiliului de administratie este stabilita prin ordin de ministru."
Dupa cum se poate observa din simpla lecturare a acestui articol, liderii de sindicat nu au fost inclusi la "masa bogatilor", in sensul ca, pana acum liderii de sindicat aveau rolul de observatori in cadrul CA iar acum lipsesc cu desavarsire.Cum aceasta lege Funeriu se doreste a fi o lege care sa echivaleze cu toate legile care functioneaza in acest moment in educatie (Legea Invatamantului, Statutul Personalului Didactic s.a.)se pune intrebarea logica de ce au fost omisi tocmai liderii de sindicat din componenta Consiliului de Administratie al unei scoli.Probabil ca se va spune ca in graba in care s-a redactat legea acest lucru a fost omis si ca lucrurile se vor indrepta.Doar ca, daca aveti curiozitatea sa cautati in noul proiect de lege cuvantul "sindicat" veti vedea ca acesta apare de sapte ori, in timp ce, doar in Statutul Personalului Didactic actual, fara a mai considera si celelalte legi din invatamant, cuvantul "sindicat" apare de douasprezece ori.Probabil ca se doreste ca prin aceasta noua lege rolul sindicatelor din invatamant sa se diminueze, tinand cont si de faptul ca, asa cum presa este considerata "cainele de paza al democratiei" tot asa si sindicatele pot fi considerate singurele organisme care vegheaza ca legile sa fie aplicate in mod corect.Este posibil ca actualii guvernanti sa fie iritati de faptul ca, in ultima vreme, sindicatele din invatamant au castigat in instanta majoritatea proceselor intentate, procese care inseamna atat drepturi cat si bani pentru membrii de sindicat.Ca ne place sau ca nu ne place sa o spunem, trebuie sa recunoastem ca fara rolul sindicatelor, invatamantul ar fi fost acum in colaps total.Fara opozitia sindicala, argumentata atunci cand a fost cazul, cu siguranta ca toate legile si hotararile de guvern in ceea ce priveste cadrele didactice ar fi trecut fara probleme.Poate ca, tocmai de aceea guvernantii actuali s-au gandit sa le dea o lectie organizatiilor sindicale.Si, usor, usor sa-i transforme intr-o organizatie cat mai decorativa posibil.Nu vreau sa se inteleaga de aici ca in acest articol se face apologia sindicatelor din invatamant.Nici pe departe lucrul acesta, se stie ca exista multe nemultumiri si in privinta lor.Ca unele dintre ele chiar sunt aservite politic, cu fosti lideri ajunsi in parlament...Dar nu despre acest lucru este vorba aici...Aici discutam despre o omisiune gandita...cea a liderilor sindicali din consiliile de administratie ale scolilor.In incheiere, pentru a lamuri si strict din punct de vedere legal acest aspect doresc sa va fac cunoscut urmatorul articol de lege:
"Art. 30. - (1) Angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv."Nu este din noul proiect al Legii Educatiei Nationale ci din LEGEA nr.54/ 24 ianuarie 2003, Legea Sindicatelor...
Asadar, chiar daca nu va face placere domnule Funeriu, va trebui sa respectati legea si sa-i includeti si pe liderii de sindicat, cu statut de observatori, in cadrul consiliilor de administratie ale scolilor...

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4

Cum ramane cu incalcarea Constitutiei?

Dupa cum se stie, in toamna trecuta,in luna septembrie, puterea de atunci PDL-PSD a votat varianta sa pentru legea educatiei. Curtea Constitutionala a admis insa sesizarea facuta de Partidul National Liberal si a decis ca Legea educatiei contravine Constitutiei. Acel act normativ era unul dintre cele trei pe care Guvernul Boc si-a asumat raspunderea in Parlament in septembrie 2009.
Unul din principalelor aspecte de neconstitutionalitate sesizate atunci de liberali in Legea educatiei era legat de directorii si directorii adjuncti ai unitatilor de invatamant, articolul 251 din lege, care spunea ca "profesorii care detin functia de director sau director adjunct sunt incompatibili cu calitatea de membru al unui partid politic".
In noua varianta Funeriu a Legii Educatiei Nationale, chiar daca cu alte cuvinte se spune acelasi lucru:
"Art.226 (1) Functia de director se ocupa prin concurs public, de catre cadre didactice membre ale corpului national de experti în management educational.
(2) Functia de director adjunct se ocupa prin concurs organizat de unitatea de învatamânt.
(3) În urma promovarii concursului, directorul si directorul adjunct încheie contract de management cu primarul unitatii administrativ-teritoriale pe raza careia se afla unitatea de învatamânt.
(4) Directorul si directorul adjunct din unitati de învatamânt preuniversitar nu pot fi membri ai unui partid politic pe perioada exercitarii mandatului."
Lasand la o parte faptul ca aceasta cerinta nu este specificata decat pentru functiile de director si de director adjunct si nu si pentru cele de inspector, secretar de stat si de ministru ne punem intrebarea logica daca acest articol de lege poate trece de Curtea Constitutionala, cea care trebuie sa constate daca fiecare dintre legile date de catre parlament sau de catre guvern respecta legea fundamentala si anume Constitutia Romaniei.
Constitutia Romaniei prevede ca:
"ARTICOLUL 40
Dreptul de asociere
(1) Cetatenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica."
Dupa cum se poate observa nu exista in Constitutie nici un articol al jumatatilor de masura, care sa prevada ca anumite categorii de angajati " nu pot fi membri ai unui partid politic pe perioada exercitarii mandatului".In lege se prevede cat se poate de clar ce categorii de angajati nu pot face parte dintr-un partid politic, iar printre aceste categorii de angajati nu se regasesc directorii de scoli.In cazul in care "elaboratorii" legii Funeriu au mizat pe faptul ca vor fenta Constitutia si ca art.226(4) va fi declarat constitutional s-au inselat.Si aceasta pentru ca tot acolo, in Constitutie se prevede, la Art. 16, cat se poate de clar ca:
"Art.16 (2) Nimeni nu este mai presus de lege."Nici macar d-ul Funeriu si amicii sai de la PDL...

prof. Cristian Bebe
secretar Comisie Educatie PNL4