Adrian Paunescu...

Poetul Adrian Păunescu a încetat din viaţă, astazi dimineaţă, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale şi hepatice. Doctorul Şerban Brădişteanu, şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineaţă, la ora 8.30, că inima lui Păunescu a încetat să bată la ora 7.15.
Fara indoiala, Adrian Paunescu a fost unul dintre cei mai mari poeti ai Romaniei si cu siguranta ca lucrul acesta se va dovedi in timp.As vrea sa marturisesc faptul ca nu am fost un fan al acestuia, in sensul ca nu l-am admirat asa cum l-am admirat de exemplu pe Octavian Paler.Si asta mai ales pentru faptul ca dupa Revolutie, Adrian Paunescu a avut simpatii politice cu totul opuse celor avute de mine.In decembrie 1989, in strada, am fost martorul scenei in care multimea a vrut sa-l linseze si doar faptul ca a avut inspiratia de a se refugia la ambasada americana i-a salvat viata.Indiferent de toate acestea trebuie sa recunosc ca Adrian Paunescu a reprezentat un factor pozitiv in copilaria mea.Faptul ca in anii aceia puteam sa merg la Cenaclul Flacara, in Bucuresti sau pe litoral, faptul ca joia seara exista o emisiune de radio cu muzica de la cenaclu insemna pentru noi, tinerii de atunci un lucru extraordinar.Nu trebuie sa uitam ca in vremurile acelea programul TV nu insemna decat un omagiu continuu adus conducatorului de atunci.Si ar mai fi ceva de spus aici...Tot in anii aceia, Adrian Paunescu conducea si revista Flacara.Pot spune ca alaturi de ziarul de sport, revista Flacara era singura publicatie in care se scria mai liber.Imi amintesc de diminetile de vineri cand pentru a cumpara revista Flacara trebuia sa stau la coada uneori si cateva ore.Nu spun ca revista Flacara de atunci avea libertatea ziarelor de acum, doar ca, pentru vremurile acelea chiar reprezenta ceva urias.Ca sa concluzionez legat de tema aceasta, atat cenaclul cat si revista au reprezentat atunci pentru noi o oaza de libertate intr-un desert arid.Ca este asa o dovedeste si faptul ca in anul 1985 Adrian Paunescu a fost marginalizat, cu siguranta ca puterea politica din acele vremuri incepuse sa se teama de notorietatea acestuia.Si daca tot evoc aici lucrurile pozitive despre Adrian Paunescu nu as putea sa uit despre implicarea acestuia in fenomenul fotbalistic de la noi, respectiv in cluburile sale de suflet, Universitatea Craiova si Rapid Bucuresti.Nu uitati ca este vorba de doua echipe care nu erau in nici un caz favorizate de catre puterea comunista din acele vremuri.
Si as mai vrea sa spun ceva aici...Adrian Paunescu era un mare orator...Poate ca cel mai mare din aceste vremuri...Iar exemplul care imi vine acum in minte este cel evocat de catre Catalin Tolontan pe blogul sau ...Atunci cand cand a avut o discutie polemica cu Monica Ritzi, Adrian Paunescu i-a spus acesteia...“Doamnă, a spus el, aplecîndu-se către Monica Ridzi cu jumătate de corp, doamnă, ca să vă certaţi cu mine, trebuie să existaţi!”...

Sa iti fie tarana usoara, Adrian Paunescu...Dumnezeu sa te odihneasca in pace !


Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4