Initial am vrut sa scriu despre conferinta de presa de ieri a ministrului Funeriu.O conferinta in care a prezentat “asa zisele” sale realizari, despre faptul ca toate scolile vor avea profesori la clasa, despre examenul de titularizare din vara care a trecut, despre absente si despre bacalaureat.Citind insa ce a spus ministrul mi-am dat seama ca “de acolo de sus” lucrurile se vad altfel decat sunt ele in realitate.Mi-am amintit de Ceausescu atunci cand isi prezenta “realizarile marete” crezand poate ca este perceput de catre populatia de atunci ca un conducator extraordinar.Dar nu o sa scriu nimic despre actualul ministru…Este prima zi de scoala si, indiferent de cine este in fruntea ministerului, elevii si profesorii incep un nou an scolar.Cu speranta, cu bucurie si cu gandul ca la finalul acestui an scolar fiecare elev si fiecare profesor va mai face un “pas inainte”.Si, fiind vorba de prima zi de scoala as vrea sa va povestesc ceva de suflet.
La liceul la care predau exista si clase de gimnaziu si in acest an scolar am fost numit diriginte la clasa a V-a.Pentru ca nu cunosteam parintii si copiii am considerat ca este mai bine sa organizez prima sedinta cu parintii inainte sa inceapa scoala si am ales pentru aceasta ziua de sambata.Am fost placut surprins de faptul ca toti parintii au fost de acord sa participe desi nici ziua si nici ora nu erau parca potrivite pentru asa ceva.A fost o “intalnire utila” pentru ca am putut sa imi dau seama inainte de “momentul zero” care sunt asteptarile parintilor de la cei care urmeaza sa le instruiasca copiii in urmatorii cinci ani de zile, pana cand acesti elevi vor merge la liceu.Momentul emotionant al zilei de sambata a fost insa de alta natura.In aceeasi zi si la aceeasi ora in liceu s-a organizat intalnirea absolventilor unei clase care a terminat liceul acum 20 de ani, respectiv in anul 1991.Clasa respectiva s-a reunit in curtea liceului si apoi, impreuna cu profesorii de atunci, fostii elevi au intrat intr-o sala de clasa situata in imediata apropiere a salii in care se organiza sedinta celor din clasa a V-a.A fost un moment emotionant pentru ca intr-o sala erau elevi care au terminat acum multi ani acest liceu iar in cealalta sala erau parinti ai elevilor pentru care astazi este prima zi in care pasesc in mod oficial in acest liceu.Parea un fel de “predare de stafeta”, in timp, intre generatii.Pentru ca multi dintre elevii care au absolvit liceul acum 20 de ani au cu siguranta copii de varsta celor care incep acum clasa a V-a. Toata aceasta “intamplare” cu cele doua clase de generatii diferite a fost dovada faptului ca viata merge inainte si ca generatiile se schimba.Si, vazand entuziasmul celor care au terminat acum 20 de ani mi-am dat seama ca, dupa un timp, in amintirea oamenilor raman doar amintirile frumoase.Si este si normal sa fie asa daca tinem cont de faptul ca perioada de liceu reprezinta, de fapt, tineretea fiecaruia dintre noi.
Astazi clopotelul a sunat si un nou an scolar a inceput.Sfidand parca salariile tot mai mici profesorii s-au intors la catedre…Si nu i-au intampinat pe elevi cu “sa traiti bine” ci cu, “dragi elevi, bine ati venit la scoala !”…Este inca o dovada a faptului ca domnul Trandafir chiar a fost un personaj real…
Profesor Cristian Bebe
Secretar Comisie Educatie PNL4
Asimilarea maoista a elevilor cu profesorii e frecventa in oligopedagogia noastra.
RăspundețiȘtergerePentru analistii din cancelarii, nu toti olimpici la socioumane, dar oameni experimentati in truda cu elevul, parintele si primarul, a lasat o impresie de ameteala de pe urma succeselor faptul ca ministrul cu sanse de a fi prim-ministru n-a avut alt mesaj pentru corpul didactic, in afara de imnul Traian, decât asimilarea maoista, intru combaterea absenteismului, a elevilor cu profesorii, spre marea satisfactie a electoratului ramas tot atât de antiintelectual ca in 1990.